„Ai 15 oameni, iar cei 15 se vor reduce în două zile aproape la zero.”

Am adus sub control asta, iar economia „se ține bine”.

Nu e nici de departe atât de grav ca gripa ordinară.

Vom avea 50.000 sau 60.000 de morți, iar asta e minunat.

OK, poate că vom avea peste 100.000 de morți, dar facem o treabă minunată și ar trebui să redeschidem economia. [Declarații făcute de Trump și consilierii săi de la apariția pandemiei în SUA – n.trad.]

Auzi uneori oameni spunând că Donald Trump și acoliții săi au minimalizat pericolele pandemiei și că această eroare de judecată explică de ce politicile lor contra ei au fost atât de dezastruos de inadecvate. Însă afirmația, deși validă, scapă din vedere aspecte cruciale ale situației.

Pentru că Trump și ai săi nu au făcut o singură greșeală. Ei au minimalizat grav pandemia și pericolele ei la fiecare pas, săptămână după săptămână, timp de luni. Și încă o mai fac.

Acum, predicții greșite face toată lumea; Dumnezeu mi-e martor că și eu. Dar când tot continui să te înșeli, și mai ales atunci când tot continui să te înșeli în aceeași privință, ar trebui să te apuci de o auto-analiză – și să înveți din greșelile tale. De ce am greșit? M-am lăsat amăgit de un raționament motivat, crezând ceea ce-mi doream să fie adevărat în loc să mă iau după logică și probe?

Dar pentru a-ți face o astfel de auto-analiză trebuie mai întâi să admiți că ai greșit.

Cu toții știm că Trump însuși este incapabil să recunoască așa ceva. Într-un moment de criză, America e condusă de un bărbat țâfnos și infantil al cărui ego este prea fragil pentru a-i permite să admită că ar fi făcut vreodată orice fel de greșeală. Iar el s-a înconjurat cu oameni care-i împărtășesc lipsa de caracter.

Dar de unde vin acești oameni? Ce mă frapează pe mine, pe măsură ce detaliile gestionării dezastruoase a pandemiei de către Trump continuă să iasă la iveală, e faptul că el nu a primit sfaturi proaste de la niște personaje obscure, de la periferie, a căror unică pretenție la faimă derivă din succesul lingușirii șefului. Din contră, oamenii care îi spun ce vrea el să audă sunt în general piloni ai establishment-ului conservator cu cariere întinse mult înainte de epoca Trump.

The Washington Post a scris sâmbătă că la sfârșitul lunii martie Trump era nemulțumit de modelele epidemiologice care indicau un bilanț al morților mai mare de 100.000 – care, apropo, acum pare extrem de probabil. În consecință Casa Albă și-a constituit propria echipă, condusă de Kevin Hassett, pe care The Post îl descrie drept „un fost președinte al Consiliului de Consilieri Economici al lui Trump, fără nicio experiență în bolile infecțioase”. Iar această echipă a realizat o analiză pe care colaboratorii lui Trump au interpretat-o ca implicând un bilanț al morților mult mai mic.

Ce n-a spus The Post e că, pe lângă faptul că nu are nicio legătură cu epidemiologia, Hassett are un trecut – hai să spunem – interesant în calitate de economist.

Prima oară a atras multă atenție asupra sa în calitate de coautor al unei cărți din 1999 care susținea că bursele sunt masiv subapreciate și că indicele Dow Jones ar trebui să fie 36.000 (ajustat pentru inflație, ar însemna azi 55.000) [în deceniul respectiv a variat între 3 și 11.000 – n.trad.].

La mijlocul anilor 2000 Hassett a negat că ar exista o bulă imobiliară, declarând că numai liberalii cred în existența ei.

În 2010 Hassett făcea parte dintr-un grup de economiști și analiști conservatori care a publicat o scrisoare deschisă în care avertiza că eforturile Rezervei Federale de a salva economia vor duce la devalorizarea monedei și la inflație. Patru ani mai târziu, Bloomberg News a încercat să-i contacteze pe semnatari pentru a-i întreba de ce acea inflație nu s-a mai materializat vreodată; nici măcar unul dintre ei nu a fost dispus să admită că a greșit.

În fine, Hassett a promis că relaxarea fiscală a lui Trump din 2017 va duce la o explozie a investițiilor private; nu s-a întâmplat așa, dar el tot insistă că da.

Ați putea crede că un economist va trage ponoase pe plan profesional pentru un asemenea istoric – nu simplul fapt că a făcut predicții proaste, pentru că toată lumea le face, ci atât faptul că s-a înșelat la fiecare joncțiune importantă cât și acela că a refuzat să-și admită greșelile și să învețe de pe urma lor.

Dar nu: Hassett rămâne, cum spuneam, un pilon al establishment-ului conservator modern, iar Trump l-a chemat pentru a-și da cu părerea despre concluziile experților în epidemiologie, domeniu cu care nu are nici o legătură.

Iar Hassett nici măcar nu e unic în incompetența sa. Spre deosebire de Stephen Moore – de exemplu-, pe care Trump a încercat să-l bage în conducerea Rezervei Federale, el nu are, din câte știu eu, un istoric de a se încurca în cifre și date elementare.Morala poveștii, aș spune eu, este aceea că observatorii care încearcă să înțeleagă răspunsul letal de deficient al Americii la pandemie se concentrează prea mult pe defectele personale ale lui Trump și insuficient pe caracterul partidului condus de el.Da, nesiguranța lui Trump îl determină să respingă expertiza, să asculte doar de aceia care-i spun lucruri care-l fac să se simtă bine și care refuză să-și recunoască greșelile. Dar disprețul pentru experți și preferința pentru loialiști incompetenți, precum și faptul că nu învață din greșeli, constituie procedura standard după care funcționează întregul Partid Republican modern.Narcisismul și solipsismul lui Trump sunt deosebit de stridente, bombastice chiar. Dar el nu este vreun venetic; e mai degrabă o culminare a tendinței pe termen lung de degradare intelectuală a dreptei americane. Iar această degradare, în mai mare măsură decât caracterul lui Trump, e cea care duce la un mare număr de decese inutile”, scrie laureatul Premiului Nobel pentru Economie, Paul Krugman, pentru New York Times.