Paul Krugman, laureatul Nobel pentru economie, explică într-un editorial în New York Times că viitorul euro este extrem de îndoielnic, în primul rând din cauza startului său viciat. Vezi ce soluţii propune Krugman pentru salvarea euro.
Săptămâna trecută, Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), a declarat că instituţia sa „este pregătită să facă orice pentru a păstra euro” – iar pieţele au celebrat. În particular, ratele de dobândă pentru bondurile Spaniei au căzut rapid, iar pieţele de acţiuni au crescut peste tot în lume, îşi începe editorialul laureatul Nobel.
Dar euro va fi într-adevăr salvat? Aceasta rămâne foarte mult în incertitudine.
Întâi de toate, moneda unică europeană este puternic viciată din construcţie.
Euro – un bondar care trebuie să devină albină
Iar domnul Draghi, în declaraţiile sale, de fapt a recunoscut asta. “Euro este ca un bondar. Acesta este un mister al naturii, deoarece nu ar trebui să zboare, dar o face. Deci euro este ca un bondar care a zburat foarte bine mai mulţi ani”, a declarat Draghi. Dar acum s-a oprit din zbor. Ce trebuie făcut? Răspunsul, îl sugerează el, este “să promoveze pentru a fi o albină adevărată”.
Lăsând la o parte biologia dubioasă, am înţeles ideea. Pe termen lung, euro va fi viabil doar dacă Uniunea Europeană va deveni mai mult ca o ţară unificată.
Fisurile lipsei de unitate
Consideraţi, de exemplu, comparaţia între Spania şi Florida. Ambele au avut uriaşe bule imobiliare, urmate de prăbuşiri dramatice. Dar Spania este în criză într-un mod în care Florida nu este. De ce? Deoarece când căderea a lovit, Florida a putut conta pe Washington pentru a putea păstra plăţile pentru asigurări sociale şi îngrijire medical, pentru a garanta solvabilitatea băncilor sale, pentru a furniza ajutor de urgenţă şomerilor săi şi multe altele. Spania nu a avut o astfel de plasă de siguranţă, iar pe termen lung acest lucru trebuie rezolvat.
Dar crearea Statelor Unite ale Europei nu se va întâmpla curând, chiar dacă cu criza euro ne confruntăm acum. Deci, ce trebuie făcut pentru a salva moneda europeană?
De ce a funcţionat euro până acum
Ei bine, de ce a fost bondarul capabil să zboare pentru o vreme? De ce euro a părut să funcţioneze pentru primii săi opt ani sau câţi au fost? Deoarece, defectele de structură au instituite peste un boom în sudul Europei. Creaţia euro a convins investitorii că este sigur pentru a împrumuta ţări precum Grecia şi Spania, care anterior erau considerate riscante, aşadar banii au curs în aceste ţări – în principal, spre exemplu, pentru a finanţa sectorul privat mai degrabă decât împrumuturile publice, Grecia fiind o excepţie.
Şi pentru un timp toată lumea a fost fericită. În sudul Europei, uriaşele bule imobiliare au condus la un val de angajări în construcţii, chiar dacă sectorul manufacturier a devenit din ce în ce mai necompetitiv.
În acest timp, economia germană, care era stinsă, s-a reîmprospătat graţie creşterii rapide a exporturilor către acele economii din sud aflate în boom. Euro părea că funcţionează.
Momentul adevărului
Apoi bulele s-au spart. Locurile de muncă din construcţii s-au evaporat, iar şomajul din sud a explodat; acum este peste 20% atât în Spania cât şi în Grecia. În acelaşi timp, veniturile s-au prăbuşit; pentru cele mai multe cazuri, deficitele bugetare mari sunt un rezultat al crizei, nu o cauză. Cu toate acestea, investitorii şi-au luat zborul, ducând pe creştere costurile de împrumut. Într-o încercare de a calma pieţele financiare, ţările afectate au impus măsuri dure de austeritate care au adâncit căderile. Iar euro ca întreg arată periculos de şubred.
Ce trebuie făcut şi ce sunt dispuşi liderii politici să facă
Ce ar putea schimba această situaţie periculoasă? Răspunsul este foarte clar: decidenţii politici trebuie să (a) facă ceva pentru a duce jos costurile de finanţare din sudul Europei şi (b) să dea debitorilor din Europa acelaşi tip de oportunitate pentru a ieşi din necazuri la fel cum a beneficiat Germania în anii buni – concret, crearea unui boom în Germania care să se reflecte într-un boom în sudul Europei, așa cum a fost între 1999 şi 2007. (Şi da, aceasta ar putea însemna o creştere temporară a inflaţiei în Germania). Necazul este că liderii politici europeni par reticenţi pentru a face (a) şi complet refractari pentru a face (b).
În remarcele sale, domnul Draghi – pe care în suspectez că înţelege toate acestea – practic a îmbrăţişat ideea ca banca centrală să cumpere masiv bonduri ale ţărilor din sudul Europei pentru a duce costurile de împrumut în jos. Dar la numai două zile după, oficialii germani au dat impresia că toarnă apă rece peste această idee. În principiu, domnul Draghi ar putea trece peste obiecţiile germane, dar îşi doreşte cu adevărat să facă asta?
Iar achiziţia de bonduri este partea uşoară. Euro nu poate fi salvat decât dacă Germania este dispusă să accepte o inflaţie substanţial mai mare în următorii câţiva ani – şi până acum nu am văzut nici un semn că oficialii germani sunt dispuşi să discute această problemă, lăsând la o parte faptul de faptul de a accepta ce e necesar. În schimb, ei insistă, în ciuda unor eşecuri după eşecuri, că tot ceea ce este bine pentru investitori este strâns legat de programele lor de austeritate. Vă amintiţi de Irlanda care s-a presupus că este pe drumul unei recuperări rapide?
Deci, poate fi salvat euro? Da, probabil. Ar trebui salvat? Da, chiar dacă crearea sa pare acum o greşeală uriaşă. Pentru că eşecul euro nu ar cauza doar o dezagregare economică; ar putea fi o lovitură uriaşă pentru marele proiect european, cel care a adus pacea şi democraţia pe un continent cu o istorie tragică.
Dar va fi în cele din urmă salvat? În ciuda determinării arătate de domnul Draghi, acest lucru este, după cum am spus, extrem de incert.