„Ne pregătim copiii, dar pentru ce? Trebuie să avem un plan și să fim din ce în ce mai atenți la procesul de globalizare. (…) Globalizarea facilitează competiția pentru un job și pune, astfel, presiune pe sistemul de învățământ. Una este să ai competiție cu cei din țara ta, alta cu candidați de pe întreg mapamondul”, a declarat Paul Maravei, luni, în cadrul evenimentului „Educația deschisă în România – Bune practici și perspective”.

Și pentru că Nu toate joburile necesită prezență fizică, imaginația noastră poate trece mult mai ușor granițele, chiar și astăzi, când ne gândim la viitor, bineînțeles. „Acum, dacă vă uitați, sistemul de transport este mult mai eficient. Cred că, într-un viitor apropiat, cei care vor trece oceanul să candideze pentru un job în România, vor ajunge aici mult mai ușor. Iar acești străini vor concura cu copiii noștri pentru joburi, prin urmare, copiii noștri vor concura cu tot globul”, a mai subliniat Maravei.  El și-a amintit cum a avut profesori care i-au schimbat viața, dar și profesori care nu l-au impresionat cu nimic.

„Fiecare student sau elev se potrivește cu un anume stil de pedagogie. (…) Nu putem spune: De acum, toți elevii trebuie să învețe în felul următor, pentru că pe de-o parte, unii vor ca profesorii să fie cât mai deschiși și să stimuleze dezbateri, pe când alții învață numai sub presiune. Iar tehnologia pune în legătură studentul, cu tipul de profesor pe care îl preferă”, a adăugat el. Totodată, acesta a preconizat că, dacă acum mulți părinți își orientează copiii către programare, acest domeniu o să arate diferit în viitor. „Acum, este clar o nevoie. Dar pe termen lung s-ar putea să ne înșelăm”, a explicat oficialul Cisco. 

La rândul său, Manuela Catrina, secretar de stat în Ministerul Comunicațiilor, a spus că unul dintre obiectivele Ministerului este de a crește la 10% sectorul IT&C. „În același timp, vorbim despre alfabetizarea digitală a întregii țări și vrem ca în patru ani, doar 25% dintre populația României să nu fi accesat internetul”, a mărturisit ea. 

Prezent la eveniment, Răzvan Rughiniş, profesor la facultatea de Automatică și Calculatoare, a explicat cum există o neîncredere între studenți și profesori. „De fiecare data, studenții pornesc de la premisa că profesorii trebuie să își argumenteze punctul de vedere. Ceea ce nu se întâmplă, de exemplu, în America. Coloana vertebrală a economiei Americii este încrederea”, a spus el. Totodată, Rughiniş a atras atenția asupra faptului că ori de câte ori cineva își asumă un proiect de voluntariat, acesta știe că va avea nevoie de o recomandare de la persoanele cu care lucrează. „În România, nimeni nu cere recomandări”, a punctat el.

 

La ce se uită angajatorii

Atunci când anagajează un om, Paul Maravei se uită la patru lucruri. „Mai întâi, sistemul de valori, caracterul pe care nu prea pot să îl mai formez în cazul unei personae de 25-30 de ani; apoi la inteligență, pentru că ne trebuie oameni inteligenți, întrucât eu, ca director, nu pot să lucrez cu omul, adică să îl iau de la un nivel de inteligență și să îl urc. Mă aștept ca procesul de învățământ să facă asta, apoi mă uit la ambiție: să nu fie oameni care cedează foarte ușor, mă aștept să nu fie oameni cae vin continuu la mine cu ajută-mă, ajută-mă. Apoi, analizez experiența pe care o are în domeniul în care vrea să se angajeze, care este importantă pentru mine. Mi-ar plăcea să vină cineva pregătit, astfel mă uit la ce a făcut un absolvent și în afara sistemului de învățământ”, a mărturisit el. 

Proiect noi în școli

Oricum, în România, în materie de educație, lucrurile se schimbă, iar cel mai bun exemplu este cel al evoluției companiilor și ONG-urilor românești care inovează în domeniu. Dovadă stă și Asociața APED, fondată de Liviu Constandache,împreună cu Laura Gunesch. Ei au reușit să integreze în școlile românești transmisia live de educație și crearea de conținut educațional românesc de calitate.

„Atât copiii cât și profesorii din școlile cu care am lucrat s-au dovedit a fi și interesați și receptivi în a fi utilizatori și creatori de conținut românesc de calitate. Ne-am concentrat pe reconstrucția mediului de lucru al profesorului astfel încât acesta să nu se simtă „apăsat” de tehnologie și am pus la punct centre de educație deschisă din care se transmitea un program educațional conform unei grile anunțate și promovate la nivelul unităților de învățământ”, explică cei doi. Pentru a face posibil acest lucru, echipa pe care și-au format-o a construit un setup tehnic care să permită profesorului să utilizeze și să integreze tehnologia cat mai natural, completându-l cu un serviciu de consiliere și orientare care a asigurat asistența în teritoriu pentru copii, profesori și părinți, dar și feedback pentru profesorii realizatori de conținut.