Afectate de criză, companiile se văd nevoite să apeleze urgent la credite cu costuri mari pentru a-şi continua activitatea. Banii împrumutaţi nu mai ajung însă în investiţii, reuşind să finanţeze doar cheltuielile curente.
Scăderea agresivă a cifrelor de afaceri (cu circa 27% pe ansamblul economiei) a dat peste cap bilanţurile marilor companii din ţară. La o astfel de prăbuşire a veniturilor, cel mai dificil în aceste zile este să asiguri finanţarea costurilor operaţionale, iar un raport recent al BNR arată că situaţia tinde să se agraveze. Firmele nu deţin lichidităţi pentru a rambursa integral liniile de credit contractate în trecut, cash flow-ul operaţional neacoperind decât circa 40% din ratele de capital aferente acestui an. Colacul de salvare este aşteptat tot de la bănci, singurele care pot asigura finanţarea activităţii curente şi restructura împrumuturile vechi. Tot mai multe corporaţii solicită credite de urgenţă, chiar dacă bancherii pun condiţii dure şi le aprobă doar la dobânzi ridicate. „Dacă împrumuţi statul cu 11% dobândă, cât să ceri de la o companie, dacă nu 15%-16%?“, spune analistul financiar Bogdan Baltazar. Cu incertitudinea veniturilor viitoare, oamenii de afaceri se tem să apeleze la astfel de credite costisitoare, dar puţini îşi permit să le evite. „Reduci costurile cât poţi, tai de peste tot, te gândeşti la disponibilizări, dar e delicat, pentru că rişti să pierzi şi mai mult. Eşti obligat să iei credit dacă firma nu e lichidă“, explică situaţia Florin Pogonaru, preşedintele AOAR.
40% din creditele acordate de bănci companiilor au scadenţa în acest an, potrivit unui raport al BNR. Analiştii se aşteaptă la o avalanşă de reeşalonări
95,4 miliarde lei însumau creditele bancare acordate societăţilor nefinanciare la finele lunii mai 2009, cea mai mare parte fiind contractate în euro
40,8 miliarde lei reprezintă valoarea totală a creditelor contractate de companii, cu scadenţă până într-un an, potrivit ultimului raport al Băncii Naţionale a României
Aflate în postura de a-şi vedea afacerile intrate la apă din cauza crizei, companiile încearcă să-şi finanţeze deficitele atât prin credite, cât şi prin tăieri de costuri. Bancherii se declară dispuşi să ajute, dar pun condiţii dure.
Ce faci când o afacere care anii trecuţi „duduia“ scade cu 60%? În faţa acestei dileme se află electro-retailul românesc, unde principalii jucători au ajuns în posturi extrem de vulnerabile în faţa creditorilor. Dan Ostahie a anunţat că Altex este de vânzare, iar Flamingo se luptă să rămână pe piaţă, în condiţiile în care se vorbeşte insistent despre cererea fondului de investiţii american QVT, acţionar cu 22% în cadrul companiei, de a se lua în calcul în august dizolvarea firmei. Cel mai bine pare a sta Domo, al cărui proprietar, fondul de investiţii Equest Balkan Properties, negociază restructurarea datoriilor companiei în vederea păstrării resurselor financiare pentru acoperirea costurilor.
Evident, nu doar retailul se află într-o situaţie delicată. Cifra de afaceri din întreaga economie a scăzut vertiginos anul acesta şi toate firmele din piaţă sunt afectate de recesiune într-o măsură mai mică sau mai mare. Ultima veste a venit din partea gigantului francez Lafarge, producătorul de ciment fiind nevoit să acceseze un credit în lei în valoare de 20 de milioane de euro, pentru acoperirea costurilor operaţionale şi susţinerea unor parteneri şi furnizori. „Ne bucurăm că BERD a acceptat să ne sprijine în această perioadă tulbure“, spune Phillippe Platon, CFO al Lafarge Ciment (România), companie care a înregistrat, anul trecut, o cifră totală de afaceri de 369 milioane de euro, reprezentând ceva mai mult de 40% din întreaga piaţă a cimentului.
În ce măsură însă băncile vor dispune de bani şi vor fi interesate să finanţeze costurile companiilor, atâta vreme cât solicitările acestora cresc pe măsură ce creşte şi riscul? De asemenea, cât timp vor mai putea evita firmele să se înhame la plata unor credite a căror dobândă sare în general de 15%, în condiţiile în care situaţia economică nu prea te lasă să faci niciun plan coerent de afaceri? „Reduci costurile cât poţi, tai de peste tot, ajungi să te gândeşti să faci disponibilizări, dar asta e delicat, pentru că rişti să pierzi şi mai mult. Uneori eşti obligat să iei credite dacă firma nu e lichidă“, explică omul de afaceri Florin Pogonaru. „Problema e complicată. Şi băncile dau credite mai greu, şi unele corporaţii se feresc să le contracteze. Nu e nicio perspectivă clară“, susţine şi analistul Bogdan Baltazar, care crede că sistemul financiar este solid, sunt bani, iar problema ţine mai degrabă de încredere şi incertitudine.
Despre bănci, numai de bine…
„Băncile au bani. Uitaţi-vă cum se întrec în a finanţa statul. E drept, e mult mai sigur decât în cazul corporaţiilor. Şi să fim serioşi, dacă împrumuţi statul cu 11% dobândă, cât să ceri de la o companie? Măcar 14%, dacă nu 15%-16%“, conchide Baltazar. Reprezentanţii sistemului bancar confirmă interesul sporit al companiilor pentru atragerea de credite destinate acoperirii costurilor operaţionale, în condiţiile în care toţi clienţii lor sunt afectaţi de criză. „Este evident că, în situaţia economică actuală, tot mai multe companii se află în dificultate, multe din resursele utilizate în ultima perioadă fiind redirecţionate către acoperirea costurilor operaţionale“, afirmă reprezentanţii MKB Romexterra Bank. În ce condiţii ar putea obţine o finanţare sau o reeşalonare a creditelor companiile aflate în dificultate este o cu totul altă problemă. „În primul rând, reeşalonarea trebuie să fie justificată din punct de vedere financiar. Apoi, ea poate fi solicitată de o firmă care este viabilă şi, evident, va apărea o suplimentare de garanţii. Cererea de reeşalonare implică şi revizuirea strategiei companiei şi convenirea unui plan de măsuri cu managementul acesteia şi se stabilesc perioade mai frecvente de monitorizare a rambursărilor“, explică Marinel Burduja, Prim-Vicepreşedinte Raiffeisen Bank, divizia Corporate Banking.
Ce opţiuni au companiile?
Un caz celebru în real estate este compania spaniolă de dezvoltare imobiliară Martinsa Fadesa. Aflată încă de anul trecut sub controlul unui administrator judiciar, firma iberică cu afaceri şi în România, unde intenţiona să ridice, printre altele, un minioraş cu 6.000 de locuinţe, a reuşit să-şi convingă majoritatea creditorilor să accepte reeşalonarea plăţii datoriilor. Noul program financiar a fost aprobat de mai mult de jumătate dintre creditori, printre care se numără Caja Madrid, La Caixa, Popular, Bancaja, Caixa Catalunya şi Caixa Galicia. În esenţă, s-a căzut de acord asupra plăţii a 5% din împrumutul sindicalizat de cinci miliarde de euro până în 2011, după cum scrie presa spaniolă. Peste cinci ani, procentajul de plată al creditului va ajunge la 25%. Mai există şi varianta „abstinenţei“ în faţa asumării riscului de credit. „Noi nu avem credite şi nici contracte de leasing. Ne aflăm în reorganizare şi nu voi face greşeala să contractez niciun credit care să-mi acopere costurile, deşi sunt destule probleme. Noi lucrăm pentru stat şi abia reuşim să recuperăm o parte din banii de anul trecut. Pentru anul acesta… În ce condiţii aş putea eu să iau un credit cu o dobândă de 15%? Am vreo siguranţă că profitul meu va fi la acest nivel, în aşa fel încât măcar să-mi permit să-l acopăr?“, îşi prezintă temerile Adrian Costin, preşedintele Consiliului de Administraţie a firmei de construcţii CCCF din Bucureşti, unde acţionar majoritar este Horia Simu, unul dintre deţinătorii Cuprom. Acesta a preluat pachetul de acţiuni la CCCF Bucureşti printr-o majorare cu 50 milioane lei a capitalului firmei, până la 110,7 milioane lei.
Deşi temătoare şi aflate în postura de a nu putea să prevadă prea clar ce aduce viitorul, multe companii sunt totuşi nevoite să-şi finanţeze costurile prin credite. „Pentru moment, creditele corporatiste vor fi în principal destinate finanţării cheltuielilor operaţionale, spre deosebire de anii anteriori, când destinaţia acestora era finantarea investiţiilor“, susţine Bogdan Mihail, director general al companiei Smithfield Ferme. „Noi derulăm mai multe credite pe termen scurt pentru acoperirea nevoilor de finanţare. Luăm în calcul ca, din ianuarie 2010, să prelungim şi să extindem aceste facilităţi pentru perioada următoare“, continuă Mihail, care susţine că Smithfield îşi va majora anul acesta cifra de afaceri cu 20%, până la 144 milioane de dolari.
Statisticile se înroşesc
Potrivit ultimului raport al BNR, evoluţia incidentelor de plată s-a deteriorat în a doua parte a anului trecut; numărul incidentelor majore a crescut cu 165%, iar valoarea acestora s-a triplat. Toate acestea în condiţiile în care nesiguranţa firmelor şi reţinerea băncilor au determinat o diminuare a soldului creditului neguvernamental, la finele lui iunie, până la 198 miliarde lei, cu 0,5% mai puţin decât în luna mai. Nevoia de finanţare la nivelul companiilor se simte acut, deoarece, în comparaţie cu aceeaşi lună a anului trecut, soldul a crescut cu 11,2%. De aceea, imaginea companiilor, mai ales în ceea ce priveşte relaţia cu băncile, este extrem de importantă. „N-am refuzat până acum reeşalonările pentru firmele în care avem încredere. Dar nu neg disconfortul şi costurile suplimentare pe care le atrage o reeşalonare“, conchide Marinel Burduja.
Creditele corporatiste vor fi destinate finanţării cheltuielilor operaţionale, şi nu investiţiilor, ca în anii trecuţi.
Bogdan Mihail, director general Smithfield Ferme
198 mld. de lei reprezintă soldul creditului neguvernametal la sfârşitul lunii mai 2009. Acesta a crescut cu 11,2% faţă de aceaşi lună din 2008
40,8 mld. de lei reprezintă valoarea creditelor acordate pe termen scurt companiilor de către sistemul bancar, până la finele lunii mai 2009
Băncile au bani. Uitaţi-vă cum se întrec în a finanţa statul. Şi dacă finanţezi statul cu 11%, e firesc să ceri de la companii o dobândă de 15%-16%.
Bogdan Baltazar, consultant financiar
Scad afacerile
Volumul cifrei de afaceri a scăzut în medie, pe total economie, cu circa 27%, în luna mai faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cel mai afectat sector este cel al serviciilor, cu scăderi chiar şi de 50%.
Cum tai costurile
Revizuirea se realizează prin reconstituirea listei tuturor costurilor şi a opţiunilor posibile, astfel încât să se identifice direcţiile de urmat pentru scăderea costurilor. Se umblă la structura organizaţională, se pot realoca sarcini. De obicei, se schimbă structura şi profilul afacerii.
Analiza de jos în sus a departamentelor, pentru identificarea potenţialelor oportunităţi de tăiere a costurilor. Experţii PricewaterhouseCoopers vorbesc despre analizarea proceselor interne ale companiei şi realizarea unor analize comparative între departamente.
Cresc restanţele
Ritmul de creştere a restanţelor companiilor s-a accelerat, acestea ajungând, în prezent, la aproximativ 2% din totalul creditelor, în condiţiile în care şi împrumuturile au atins o valoare de circa 95 miliarde de lei în ultimii doi ani.
Dobânzi uşor ajustate
Dobânzile medii practicate de instituţiile bancare au scăzut anul acesta cu 1,72% până la un nivel de 17,56% pe an, potrivit datelor oferite de Banca Naţională a României.
