Cu un buget de 6,5 milioane de euro, din care 40% pentru un proiect arhitectural realizat de o firmă de marketing şi mai puţin de 5% pentru promovarea schimburilor comerciale, România participă la cea mai mare expoziţie mondială din istorie.
Pentru prima oară de când participă la expoziţiile mondiale (nelipsită fiind de la vreuna din cele şase care au avut loc în ultimele două decenii), România va avea, anul acesta, un pavilion propriu, performanţă la care au acces doar o cincime din cele circa două sute de state participante. Aceasta, întrucât, potrivit oficialilor români implicaţi, prezenţa la Expo Shanghai reprezintă „cel mai mare efort de promovare externă a României de după 1990“. Ovidiu Silaghi, responsabil cu promovarea Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) la Shanghai, precizează că „în acest moment, pavilionul este finalizat în proporţie de 90%, iar la sfârşitul lunii februarie se vor încheia lucrările de construcţie“, urmând ca în martie-aprilie să fie instalate şi testate echipamentele audio-video-lumini-multimedia. Scopul acestei desfăşurări de forţe? „În primul rând, expoziţiile mondiale reprezin-tă, prin excelenţă, acţiuni de diplomaţie publică. Partea economică reprezintă, oarecum, o componentă secundară“, declara Ferdinand Nagy, comisar general pentru expoziţii mondiale din Ministerul Afacerilor Externe (MAE), postului public de radio.
Astfel, în ciuda sumei puse în joc, de 27 de milioane de lei (un calcul cinic arată că este vorba de un buget de 130 de ori mai mare decât ajutorul alocat de statul român Republicii Haiti), „fondurile nu prea sunt menite promovării economice, iar din discuţiile cu restul ministerelor am remarcat că majoritatea nu au nicio sumă prevăzută pentru acest eveniment“, spune Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ România – China. „Aşa că ne-am asumat noi, împreună cu CCIR, promovarea economică. Aşteptările de pe urma acestui eveniment? Să facem măcar un pas mic spre colaborarea comercială dintre cele două ţări, să marcăm sfârşitul celor opt ani de promisiuni ale guvernanţilor fără niciun rezultat practic“. De remarcat că, deşi mai sunt mai puţin de trei luni până la lansarea Expo Shanghai, autorităţile nu cunosc nici numele, nici numărul companiilor care se vor promova la standul României.
Unde s-au dus, aşadar, banii? În mare, spre proiectarea şi ridicarea pavilionului. În septembrie 2008, MAE a lansat o „bursă de idei“ pentru realizarea conceptului. Conform planului ministerului, premiul competiţiei, de 10.000 de euro, trebuia acoperit din fonduri extrabugetare, însă, afirmă Ovidiu Silaghi, „nu s-a reuşit atragerea de sponsorizări“. Câştigător a ieşit proiectul Greenopolis (foto), realizat de firma de marketing politic M&C Strategy Development, parte din grupul Realitatea-Caţavencu şi deţinută de Dragoş Nedelcu şi Sorin Freciu. Ridicarea pavilionului şi, apoi, demolarea sa vor reveni unei firme chineze, Shanghai Zhongyuan Construction Group Co Ltd, câştigătoarea licitaţiei organizate de minister în luna mai a anului trecut. La licitaţie au participat şapte companii, toate din China, iar valoarea contractului încheiat este de 2,44 milioane de euro, fără TVA.
Lung prilej de vorbe şi de ipoteze
„Mărul este un fruct foarte popular în România, reprezintă sănătate, reprezintă un ciclu al vieţii şi, până la urmă, o formă aproape perfectă. Or, noi ne-am gândit să participăm cu ceva deosebit“, argumentează Ferdinand Nagy opţiunea pentru proiectul Greenopolis.
Nu de aceeaşi părere a fost breasla arhitecţilor din România. Şi, ca urmare, la câteva zile de la anunţarea proiectului câştigător, Uniunea Arhitecţilor (UAR) şi Ordinul Arhitecţilor (OAR) au înaintat MAE o petiţie în care acuzau „greşeli grave în modul în care Comisia a gestionat procesul de selecţie“, solicitând anularea acestei proceduri şi organizarea unui concurs naţional, sub girul celor două organizaţii profesionale. Principalul motiv al acţiunii UAR şi OAR este faptul că nu au aflat de concurs decât după ce s-au anunţat rezultatele. „Edificator pentru nivelul de responsabilitate a organizatorilor este că, din cele 41 de proiecte participante, doar două aparţineau unor birouri de arhitectură. Un altul, societăţii M&C Strategy Development (care are alt obiect de activitate). Iar restul, proiecte ale studenţilor din anii II şi III ai Facultăţii de Arhitectură din Bucureşti, unde proiectul pavilionului a fost lansat ca temă de şcoală. De notat, de asemenea, că termenul de predare a soluţiilor a fost prelungit, SC M&C Strategy Development predând după ce data iniţială expirase“, explică Adrian Soare, unul dintre semnatarii petiţiei şi partener în firma de arhitectură SYAA, motivele nemulţumirii celor două asociaţii.
„O chestiune de o asemenea importanţă a fost tratată de către autorităţi drept una marginală şi, dintr-o şansă de promovare a României şi a creativităţii autohtone, s-a transformat într-un nou eşec şi o ocazie de a ne păstra ca naţiune în categoria ciudăţeniilor“, conchide Adrian Soare, făcând referire la faptul că, pe lângă valenţele diplomatice şi comerciale, expoziţia mondială reprezintă şi una dintre cele mai importante competiţii globale de arhitectură.
Cum a fost tăiat mărul: proiectul pavilionului româniei
Pavilionul în formă de măr este compus dintr-un ,,corp principal“, cu cinci niveluri, din care se desprinde o felie, ,,corpul secundar“, ce constă într-o sală de conferinţe şi un spaţiu de recreere (o pajişte terasată). Potrivit organizatorilor, pavilionul va fi împărţit, în mare, într-un spaţiu expoziţional principal (dedicat prezentării civilizaţiei urbane, culturii şi potenţialului natural, precum şi „celorlalte elemente care fac din România o ţară unică în peisajul european“), un spaţiu dedicat evenimentelor culturale, o sală de conferinţe şi un restaurant cu specific românesc. MAE intenţionează să păstreze, totuşi, pavilionul construit la Shanghai şi după încheierea Expo 2010, ca centru de schimburi culturale şi economice.
