300 de dolari pe zi. inmultit cu 21 de zile lucratoare itr-o luna, sunt 6.300 de dolari. intr-un an se aduna 76.000 de dolari. Atit poate cistiga salariatul unei unitati de management al proiectelor. Este probabil ca cifrele respective i-au dat pur si simplu frisoane lui Hildegard Puwak, ministrul integrarii europene, din moment ce a iesit, brusc, i public, cu declaratii absolut nefondate la adresa respectivilor salariati.
Hildegard Puwak, ministrul integrarii europene, a fost pur si simplu scandalizata de faptul ca salariatii unitatilor de management al proiectelor, celebrele UMP-uri, puteau cistiga pina la 300 dolari pe zi. Declaratiile ministrului sunt i totalitate politice, iar felul i care a fost privita activitatea acestor „grupuri de lucru” denumite UMP, absolut superficial. Daca Hildegard Puwak ar fi citit ordonanta care a permis ifiintarea acestor grupuri, ar fi observat mai multe lucruri:
1. orice minister sau institutie putea crea una sau mai multe UMP pentru a asigura managementul proiectelor finantate din exterior; concluzia potrivit careia Traian Basescu s-a folosit de aceste structuri pentru a finanta cilentela politica a Partidului Democrat putea fi extinsa asupra tuturor celor care au utilizat fonduri externe din 1999 pina acum;
2. salariatii UMP sunt, i general, platiti de finantatorul extern, iar conditiile de angajare sunt impuse tot de cei ce dau banii;
3. de bine, de rau, procedura respectiva a functionat. Dupa declaratiile lui Traian Basescu, organismele internationale (Banca Mondiala) au acceptat sa finanteze proiecte i valoare de 300 milioane dolari, realizate de respectivele entitati.
Greu de spus daca varianta UMP este cea mai potrivita. Cert este ca a fost singura viabila. Doamna Puwak nu s-a legat isa de eficienta i sine a grupurilor de management de proiecte, ci de dimensiunea salariilor si nu a vorbit i calitate de cetatean al Rominiei, ci ca ministru si reprezentant al partidului de guvernamint.
Un alt exemplu este cel al secretarului general al Guvernului, serban Mihailescu. De aceasta data, este vorba de functionarii care lucreaza la fosta Agentie de Valorificare a Activelor Bancare. Institutia era direct subordonata primului-ministru, iar angajatii de aici primeau salarii raportate la venituri. Domnul Mihailescu a considerat ca cei 110 angajati ai AVAB cistiga prea mult, drept pentru care salariile lor nu vor depasi salariile altor angajati guvernamentali. Nici i acest caz, decizia nu a fost luata pe criterii de eficienta economica, ci pur si simplu pentru ca serban Mihailescu nu agreeaza salariile mari.
Este greu de presupus ca un functionar platit cu trei milioane de lei pe luna, frustrat si coruptibil, va putea avea determinarea si calificarea pentru a negocia cu George Paunescu recuperarea creditelor de la banci. Este la fel de greu de crezut ca, pentru respectivul salariu, se va gasi cineva suficient de competent pentru a convinge Banca Mondiala ca un proiect sau altul merita finantat.
Daca, i conceptia PDSR, functionarul la stat este un amarit care isi tiriie zilnic servieta jerpelita catre un loc de munca ce-i asigura salariul mediu pe economie, atunci n-ar trebui sa se mire ca, i ministere, coruptia este ominiprezenta si ca angajatii Guvernului sunt catalogati ca incompetenti. Daca, pe de alta parte, PDSR este deranjat din principiu de toti cei care cistiga bine, personal as privi cu mult mai multa neicredere planurile de a transforma Rominia itr-un stat modern.