La o saptamana dupa ce revista Capital a publicat o parte a Raportului de Activitate al Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Televiziune, ne-a sunat la redactie o voce care s-a recomandat Vasile. Vasile si mai cum? – am fost curiosi. Nu conteaza, a replicat vocea, dar a precizat ca este un bun cunoscator al televiziunii publice, pentru ca este chiar angajatul institutiei. Domnul Vasile ne-a reprosat ca am publicat cateva din performantele financiar-economice ale SRTV. Si ce e rau ca televiziunea nu e are pierderi, ca dupa ani de zile a intrat pe profit? Nu e rau, dar nu asta e menirea unei televiziunii publice. Dar care e ? – l-am intrebat pe onorabilul Vasile. Sa ajunga in toate casele din Romania! Dar TV Romania 1 are acoperire nationala, i-am raspuns. Din acest moment, a inceput o polemica incalcita, caracteristica talk-show-urilor plicticoase de la televiziunile noastre, care s-a incheiat asa cum a inceput, stupid, dupa vreo trei sferturi de ora. Domnul Vasile, a carui retorica am recunoscut-o ca fiind a unui politician, avea ceva sa reproseze SRTV, dar nu stia ce anume, nu gasea acel ceva pe care sa-l apuce pentru a da de pamant cu televiziunea, s-o faca bucati. Era clar impotriva institutiei, dar nu avea niste argumente convingatoare, altfel le-am fi consemnat aici. Cu alte cuvinte, politicianului Vasile „ii putea” raportul, conducerea, programele, audientele inregistrate, profitul, totul ii putea! Fara argumente.
Aceasta intamplare este emblematica pentru ceea s-a intamplat saptamana trecuta in Comisiile de Cultura ale Parlamentului. Cele doua rapoarte, al SRTV si al Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR), au primit votul negativ din partea comisiilor. Daca cele doua documente vor fi respinse in plenul Parlamentului, atunci Consiliile de Administratie vor fi debarcate, iar PDSR va avea cale libera sa-si puna oamenii influenti in noile structuri. Prestatia membrilor comisiilor de cultura, reprezentati ai PDSR si PRM, a fost jalnica. E greu de crezut ca un Grigore Zanc (PDSR) sau Ion Dolanescu (PRM), de exemplu, stiu sa deschida un televizor, d-apoi sa priceapa ce inseamna rata profitului sau sa defineasca rating-ul ca indicator de audienta. Asa incat, votul consultativ al celor doua comisii nu este surprinzator. E imposibil sa-i convingi pe niste oameni nepregatiti (si rau intentionati) de anumite performante. Indiscutabil, votul a fost unul politic. Acum este randul PDSR-ului sa acapareze cele doua institutii publice.
Votul negativ acordat celor doua rapoarte a generat reactia Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune care, la sfarsitul saptamanii trecute, a organizat o conferinta de presa. Ce s-a intamplat acolo, va intra cu siguranta in istoria neagra a institutiei. Pana acum, ne obisnuisem cu scandaluri mediatice marca TVR. In toti acesti ani, Radiodifuziunea a fost perceputa ca o institutie cuminte, care-si vede de treaba cu profesionalism, netulburata nici de tensiuni interne si nici amenintata de vreun post concurent.
La conferinta de presa, Andrei Dimitriu, presedintele – director general al SRR, a apreciat ca votul din comisii reprezinta o nedreptate, o umilire, un atentat grav al majoritatii parlamentare impotriva oamenilor din radioul public. Discursul sau a fost dur si lipsit de orice menajamente fata de intentia de pedeserizare si peremizare a SRR. Partizanatul politic de care parlamentarii l-au acuzat in timpul audierilor, Andrei Dimitriu l-a aruncat in curtea lui Dragos Seuleanu, directorul general executiv, omul care coordoneaza politicile interdepartamentale. La auzul acestor acuzatii, i-a sarit tandara lui Dragos Seuleanu si, sustinut de locotenentii sai, a replicat vehement lui Dimitriu, acuzandu-l ca a politizat institutia, ca toata aceasta conferinta este o mascarada, ca nu radioul a fost blamat de comisii, ci Consiliul de Administratie, ca presedintele are o plangere penala, ca aceasta a savarsit mai multe abuzuri, sa inceteze experimentul Ciorbea! – a strigat patetic Seuleanu, vrand sa scoata in evidenta apartenenta politica a lui Andrei Dimitriu (PNTCD). Conferinta de presa s-a transformat intr-o dezbatere publica tensionata si confuza. Marele merit al acestei bulibaseli a constat in faptul ca, in sfarsit, s-a ridicat ceata de pe taberele din radioul public. I-am vazut pe Dragos Seuleanu – PDSR, pe de o parte, si Andrei Dimitriu – PNTCD, pe de alta parte. Pentru tabara condusa de primul nu conteaza performantele economice ale radioului din timpul primului an de mandat al Consiliului de Administratie condus de Dimitriu. Toate realizarile cu care se lauda presedintele consiliului, profit net de 45,219 miliarde, investitii de 81,7 miliarde lei, realizarea sistemului informatic integrat, inaugurarea noului sediu al Agentiei de presa Rador (un ansamblu de 40 de sisteme de calcul), noul sediu al „Camerei stirilor”, montarea a cinci emitatoare in banda Vest, digitalizarea in proportie de 50% a proceselor redactionale de productie, sunt minimalizate, negate si blamate de Dragos Seuleanu si ai sai sustinatori. Conflictul dintre cei doi consta, de fapt, in lupta pentru functia suprema in radio. Chiar daca neaga faptul ca isi doreste postul de presedinte, actualul director executiv al Radiodifuziunii este favoritul indiscutabil la prima functie a radioului public, in cazul in care actualul Consiliu de Administratie va cadea la votul din plenul Parlamentului.
Raportul Consiliului de Administratie al SSR nu trebuie imbratisat ca o realizare iesita din comun. Sunt destule probleme de rezolvat pentru a spune ca este o institutie moderna. Simplul fapt ca redactorii Radiojurnalelor citesc ca niste elevi constiinciosi comunicatele de presa ale partidelor politice si primesc felicitari oficiale de la politicieni ipocriti nu inseamna ca sunt echidistanti sau profesionisti. Faptul ca exista o armata de redactori si realizatori care si-ar gasi foarte bine locul la o partida de sah in Cismigiu, dar sunt pastrati si protejati pe posturi caldute, veritabile sinecuri, nu inseamna experienta si profesionalism. Faptul ca bovarismul e o stare de spirit generalizata in radio, ca barfele si mancatoriile tin locul ideilor care, de exemplu, ar putea sa atraga audienta publicului tanar, nu inseamna ca Radiodifuziunea e un loc prielnic pentru cei ce vor cu adevarat sa-si faca meseria. Faptul ca audienta postului national este cu mult deasupra competitiei, iar incasarile din publicitate sunt ridicole, nu inseamna ca institutia are de-a face cu cei mai buni manageri. Atacul comandat de PDSR nu va rezolva probleme fundamentale ale Radiodifuziunii. In toata aceasta agitatie care a cuprins institutia, notam un lucru remarcabil: Paul Grigoriu nu a zabovit prea mult la conferinta de presa a Consiliului de Administratie. Intrebat de o colega unde pleaca, realizatorul Matinalului a raspuns sec: „Am emisiune”!