Călătorim pe drumuri neamenajate sau pline de gropi, utilizăm autobuze care şi-au depăşit demult durata de viaţă şi locuim în blocuri vechi, cu instalaţii supralicitate. Mare parte din infrastructura pe care ne bazăm are nevoie urgentă de reparaţii. Fie că este vorba despre trenurile şi infrastructura feroviară care se transformă pe zi ce trece într-un pericol sau despre sistemul de încălzire ale căror pierderi uriaşe le suportă sute de mii de români, problemele apar ne
Călătorim pe drumuri neamenajate sau pline de gropi, utilizăm autobuze care şi-au depăşit demult durata de viaţă şi locuim în blocuri vechi, cu instalaţii supralicitate. Mare parte din infrastructura pe care ne bazăm are nevoie urgentă de reparaţii.
Fie că este vorba despre trenurile şi infrastructura feroviară care se transformă pe zi ce trece într-un pericol sau despre sistemul de încălzire ale căror pierderi uriaşe le suportă sute de mii de români, problemele apar neîncetat şi sunt din ce în ce mai greu de rezolvat.
După 20 de ani de cârpeli, România se apropie de termenul de expirare – construcţiile noi au fost implantate doar pe alocuri, în timp ce modernizările sistemelor lansate înainte de anii ’90 tronează în dosare pe care s-a depus praful.
Zeci de miliarde de euro ar fi necesare pentru a ieşi din acest impas. Banii însă lipsesc, iar proiectele punctuale avansează anevoios.
Necesar de 50 miliarde €
EVZ a realizat o analiză a principalelor structuri pe care se bazează activitatea României de astăzi: infrastructura rutieră şi feroviară, fondul locativ, sistemele de electrificare şi încălzire, precum şi cele de canalizare şi furnizare a apei. Multe dintre acestea nici măcar n-au ajuns la aproape jumătate din populaţia ţării, cea care trăieşte în zonele rurale.
În România primitivă, oamenii se spală încă la lighean, merg la WC în fundul curţii şi se încălzesc la foc, după ce târăsc lemnele din pădure prin praful uliţei. Pe de altă parte, în mediul urban sistemele sunt vechi, produc pierderi şi se degradează pe zi ce trece, în ciuda peticelor aplicate cu costuri minime.
Autorităţile dau din umeri şi motivează ritmul greoi al dezvoltării prin lipsa finanţărilor. Paradoxul ţării cu milioane de români care zac în şomaj, în timp ce ar exista o mulţime de lucruri de construit, sfârşeşte în blocajul financiar.
România a încheiat cu FMI şi Comisia Europeană un acord de împrumut de 20 de miliarde de euro pentru a plăti pensiile şi salariile şi pentru a reporni economia. Pentru a o moderniza însă ar fi nevoie de cel puţin 50 de miliarde de euro, care să ajungă la reabilitarea termică a blocurilor, modernizarea sistemelor necesare şi a celor peste 11.000 de kilometri de drumuri de pământ. În unele cazuri însă, cu ritmul actual, acest proces ar putea dura chiar şi 100 de ani.
Infrastructura feroviară, trasă pe linie moartă
Întârzieri de ore întregi, bilete din ce în ce mai scumpe şi călătorii în vagoane adesea insalubre, fără aer condiţionat sau toalete amenajate corespunzător. De asta au parte pasagerii care optează pentru transportul cu trenul, ceea ce a făcut ca numărul lor să se reducă semnificativ. Ba mai mult, în ultima perioadă s-au înmulţit îngrijorător accidentele cauzate de furturi sau defecţiuni ale infrastructurii feroviare.
Elemente tehnice depăşite
La finele lui 2009, potrivit Institutului de Statistică, liniile de cale ferată de folosinţă publică în exploatare însumau 10.784 km. Mai puţin de jumătate dintre acestea, respectiv circa 4.000 de kilometri, sunt electrificate.
Metrorex- Modernizări cu garnituri aruncate de străini
Fără aer condiţionat, cu scaune zgâriate şi geamuri pictate cu markerul – o parte dintre autobuzele şi troleibuzele din parcurile auto care aparţin regiilor autonome de transport din marile aşezări urbane necesită urgent reparaţii capitale sau chiar casare. Cu toate acestea, ele mai sunt folosite pentru că municipalităţile n-au bani să le schimbe.
În multe oraşe, „modernizările” s-au tradus prin introducerea în uz a unor tramvaie vechi, aduse din Austria sau Germania, ori importarea unor maşini scumpe, dar slab ultilate, în care oamenii îngheaţă iarna şi leşină de cald vara.
Staţii în care plouă chiar şi atunci când afară e soare, scări cu dale lipsă şi trenuri vechi, decorate cu graffiti – metroul bucureştean se încăpăţânează să-şi arate vârsta, în ciuda modernizărilor realizate pe alocuri în ultimii ani.
După ce au făcut funcţionale mare parte din scările rulante, oficialii Metrorex vor acum să modernizeze lifturile, acolo unde există, şi să construiască unele în alte staţii. Acestea ar trebui renovate, pentru că au deja peste 30 de ani, spune directorul Metrorex, Gheorghe Udrişte.
„În total avem 49 de staţii. Nouă au fost făcute după anii ’90, astfel că celelalte 40 au nevoie de reparaţii. Vom începe, într-o primă etapă, cu 25 dintre acestea”, explică Udrişte.
Bulina aşteaptă cutremurul
Ridicate înainte de anii ’50, blocurile cu bulină constituie în continuare un pericol în cazul unei ameninţări seismice. Programul de consolidare a început, dar viteza este „moderată”: în 2009 a fost consolidată o singură clădire din cele 310 din Capitală. Lucrările continuă la alte cinci imobile, dar termenele de finalizare sunt încă incerte.
Circa 3.500 de locatari ar putea suferi în cazul unui cutremur. Specialiştii spun că unele dintre clădiri ar trebui chiar demolate şi reconstruite de la bază.