În 2008, concurența pe un loc la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) din București era de 6,5 candidați. Patru ani mai târziu, zeci de ziare și reviste din toată țara au tras obloanele, audiența presei scrise, în general, a scăzut de peste trei ori, iar mii (și nu exagerăm) de ziariști au fost nevoiți fie să renunțe la meserie, fie să jongleze între diverse publicații cu durată de viață limitată. Și totuși, în 2012, același FJSC a raportat o concurență de aproape opt candidați pe loc, în condițiile în care instituția a rămas una dintre foarte puținele care mai organizează examen de admitere, restul facultăților optând, în majoritate covârșitoare, pentru concursul pe bază de dosar. În fața acestei cifre, nu poți să nu te întrebi ce planuri de viață au, totuși, absolvenții noștri de liceu?

Aberații se regăsesc la orice pas. Așadar, pentru un loc la hidrologie și metrologie, în cadrul Facultății de Geografie din Universitatea București, s-au luptat 13 tineri, în timp ce pentru specializările de studii europene puse la bătaie de facultățile de istorie și de litere ale aceleiași instituții (specializare emblematică pentru neconcordanța cu piața muncii) concurența a fost de circa opt candidați pentru un loc. 6,5 a fost concurența la specializarea Publicitate din cadrul Facultății de Științe Politice din Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, în condițiile în care agențiile de advertising au fost printre primele companii care au înghețat angajările încă de la debutul crizei.

2012 este unul dintre cei mai negri ani din istoria postdecembristă a învățământului superior românesc, majoritatea universităților nereușind să-și acopere mai mult de jumătate din locurile scoase la concurs. Cauza este evidentă – înăsprirea, începând cu anul trecut, a exigențelor la bacalaureat, care a transformat un examen altădată considerat doar „de formă” într-un obstacol de netrecut pentru peste jumătate din absolvenții de liceu. Acest vid de candidați a fost dublat de refuzul rectorilor de a tăia din locurile scoase la concurs, în speranța (neîntemeiată) că cine știe cum vor reuși totuși să dea lovitura și să-și justifice și în viitorul ciclu de învățământ menținerea unor facultăți fără cap și fără coadă.

Context dificil, adaptare zero

Practic, fără a avea dovezi în acest sens, este de bănuit că toți cei care au reușit să treacă bacul anul acesta au putut intra fără probleme la o facultate. Un argument în plus pentru a ridica din sprâncene în fața concurenței acerbe pentru specializări fără niciun viitor.

De vină pentru acest paradox sunt, pe de o parte, viitorii studenți, care, în loc să se informeze temeinic asupra specializărilor căutate pe piața muncii, preferă să-și urmeze idealurile din copilărie. Totuși, în profunzime, responsabil pentru actuala situație este sistemul de învățământ universitar ca atare. „Problemele absolvenţilor în găsirea unui loc de muncă corespunzător şi convenabil provin parţial din reformele succesive suferite de sistemele de educaţie superioară, dar şi ca urmare a schimbărilor de pe piaţa muncii“, se arată în studiul „Universitățile și dezvoltarea capitalului uman“, coordonat de fostul rector al ASE București, Ioan Roșca. Potrivit aceluiași raport, sistemul are câteva slăbiciuni de neiertat: „fărâmiţarea excesivă a specializărilor, impusă mai degrabă artificial pentru conservarea normelor didactice, a catedrelor şi facultăţilor decât datorită unor nevoi reale ale procesului de formare bazate pe cerinţele pieţei“ și colaborarea deficitară cu mediul de afaceri.