Bucureştenii ştiau, în ani 1930, că Marele Voievod Mihai era un călăreţ pasionat.
În fiecare zi pornea, însoţit de colonelul Pălăngeanu, cu maşina la Şosea, unde erau aşteptaţi de servitorii palatului, cu caii.
Iapa Marelui Voievod, Ramona, îşi aştepta stăpânul, care în primul rând îi dădea câteva bucăţele de zahăr, pentru a-i stimula supunerea.
Marele Voievod avea o motocicletă cu ataş, cu care voia să-şi plimbe colegii prin curtea interioară a Palatului, unde se aflau garajele. Dar intervenea un fapt foarte ciudat: Marele Voievod Mihai, care era un excelent automobilist, conducând cu o virtuozitate rară orice tip sau marcă de maşină, n-avea voie să conducă încă motocicleta.
Principele se urca în şea, iar colegii lui împingeau motocicleta din spate, într-o larmă extraordinară.
Până când plictisit de tăcerea enervantă a motorului,moştenitorul tronului cerea cheile de la mecanici.
Cum se pricepea foarte bine, începea să desfacă la rând piesele, pentru a găsi defecțiunea.
Dar cerberii din garda prinţului aveau grijă să desfacă o piesă şi, urmărit de aproape, tocmai în momentul când era gata să descopere şiretenia personalului de garaj, era chemat subit, fie de Rege, fie de professor pentru o chestiune oarecare.
Desigur că a doua zi se demonta o altă piesă din interiorul motorului motocicletei, iar scena se repeta cu acelaşi ceremonial.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric