luita si se lucreaza la foc continuu, iar tot acest iures este intretinut cu milioane de dolari, scoase peste noapte din sarsanalele electorale ale partidelor. Iar primii mari castigatori sunt firmele din industria imaginii. „Orice campanie electorala are un impact puternic asupra pietei noastre. Firmele din domeniu abia mai au timp sa respire. Aceasta perioada ar putea fi comparata cu cea premergatoare Craciunului, cand vanzarile de bunuri de larg consum cresc exponential”, spune Catalin Neamtu, presedintele Asociatiei Producatorilor si Importatorilor din Industria de Publicitate (APIIP). Confruntarea dintre candidatii la primarii pare sa se fi mutat in strada, unde fiecare vrea sa-si adjudece un spatiu de expunere cat mai vizibil. De altfel, tot aici este locul in care se vede cel mai bine care sunt pretendentii cu cele mai solide bugete. In Capitala, de exemplu, exponentii PSD, ai Actiunii Populare si cei ai aliantei PD-PNL au acaparat aproape toate locatiile publice cu trafic intens. Daca Mircea Geoana, candidatul PSD la Primarie, este prezent pe mai mult de 100 de panouri raspandite inclusiv la metrou, Mugur Ciuvica de la Actiunea Populara pare sa fie un fan al bannerelor. PSD si PD au dovedit ca au aceleasi vederi macar intr-o privinta. Ambele formatiuni politice au dorit ca din campaniile lor sa faca parte si baloane gonflabile uriase, menite sa le faca siglele vizibile de la mare departare. „PD a cumparat, iar PSD a inchiriat astfel de baloane”, spune un reprezentant al firmei Aztec Inflatables. „Anul acesta a crescut numarul celor care apreciaza o asemenea promovare. Un banner a devenit ceva obisnuit, in vreme ce un balon cu o inaltime de pana la 12 metri ofera o alta perspectiva. Iar preturile sunt negociabile”, adauga el. Daca ar fi sa facem un calcul, PSD scoate din buzunar pana la 70 de euro pe zi pentru fiecare balon de trei metri inchiriat, sau 240 de euro pe zi daca balonul ales are 12 metri inaltime. Insa si baloanele obisnuite sunt la mare cautare. Tribunele impodobite cu baloane impletite in spirale si finalurile de discursuri marcate prin eliberarea a sute de baloane umplute cu heliu sunt o formula la care apeleaza mai toate partidele. In cazul PSD si al PNL, aceasta pare sa fi devenit o regula de baza. „Cele doua partide au cumparat tot ce inseamna baloane albastre. Acum nu mai poti sa gasesti asa ceva pe piata”, sustine Radu Pescaru, director la firma brasoveana Foton Production. Exista diferente sensibile intre campania electorala desfasurata in Bucuresti si cea din tara. Pentru multi dintre candidatii din provincie pare sa primeze cantitatea tipariturilor – de ce sa comanzi 2.000 de afise in policromie, daca la aceiasi bani poti lua 100.000 de afise alb-negru? „De aceea, tirajele sunt absolut haotice si se lucreaza „heirupist””, afirma Radu Pescaru. Presedintele Biroului Electoral Judetean Brasov, Cristina Ropota, spune ca zilnic sunt primite zeci de telefoane de la cetateni care reclama modul in care sunt afisate materialele electorale si, mai ales, dimensiunile panourilor. Unele sunt amplasate chiar in centrul istoric al orasului, incalcand legea. Primarul Brasovului, liberalul Ioan Ghise, a fost acuzat ca a oferit gratuit Piata Sfatului si o alta locatie din oras pentru manifestarile electorale ale PNL. La Targu Mures fondurile par nelimitate: intreg orasul este impanzit de mega-afise si de panouri out-door. Dorin Florea, actualul primar, foloseste la maximum avantajul de a conduce municipalitatea – a inchiriat majoritatea panourilor stradale si cele mai bune locatii pentru afisaj publicitar, locuri nefolosite pana in campanie. La Timisoara, la meciurile Poli AEK s-au impartit sute de afise ale PSD, tiparite la Full Print, tipografia unui om de afaceri italian, Michele Mazzolin. De altfel, liderii locali ai PSD sunt in relatii foarte bune cu italienii care au diverse afaceri in Timis. In general, comenzile nu se dau oricum, ci cu anumite presiuni, constrangeri, sau pe relatii de prietenie si pe promisiuni. In plus, acum au scos capul la lumina zeci de tipografii „de apartament”, nasite de partide in perioada premergatoare alegerilor. Asa se face ca o parte din bugetele electorale se muta, practic, dintr-un buzunar in altul, iar in tot acest circuit sunt pompati si bani negri. „De aceea, este greu de cuantificat cu cat a crescut piata si care este marimea sumelor care se baga acum in aceasta industrie”, mai spune presedintele APIIP.

* Politicienii din Statele Unite se plang ca posturile de radio si televiziune, chiar si cele mai puternice, precum CBS, ABC ori NBC, au redus foarte mult numarul emisiunilor dedicate campaniei electorale. Scopul, recunoscut aproape deschis de catre patronii media, este cresterea incasarilor din publicitate. Caci in lipsa timpului de antena gratuit, candidatii se vad nevoiti sa cumpere reclama.
* In 2000, candidatii din alegerile prezidentiale si parlamentare din SUA au cheltuit 600 de milioane de dolari numai pe spoturi video si audio. Ceea ce a dus la o crestere cu circa 15% a incasarilor pentru posturile locale.
* In Portugalia, sumele cheltuite de candidati nu pot depasi: 180 de salarii minime in cazul Parlamentului European, 35 de salarii minime pentru Parlamentul national, 20 de salarii minime pentru Adunarile Regionale din Azore si Madeira, o cincime din salariul minim pentru candidatii la alegerile locale.
* Suma totala primita ca donatii si sponsorizari de catre partidele din Serbia si Muntenegru nu poate depasi suma alocata de bugetul de stat in vederea finantarii campaniei electorale. Formatiunile politice din tara vecina pot obtine, inaintea campaniei electorale, de la o banca desemnata de autoritati, un imprumut maxim egal cu suma alocata de bugetul public. Imprumutul trebuie returnat din banii stransi din sonatii ori sponsorizari.
* Incepand din iunie 2003, donatiile catre partidele din Canada au fost limitate la 5.000 de dolari canadieni pentru persoanele fizice si la 1.000 de dolari canadieni pentru firme. Mai mult, sumele oferite de companii nu pot fi primite direct de partide, ci doar prin intermediul unor asociatii nonguvernamentale apropiate de un curent politic sau altul. · In schimb, fiecare vot primit de un partid in alegerile nationale va insemna o subventie anuala de 1,75 dolari din partea statului. Inaintea acestei reglementari, in campania din 2000 a premierului Jean Chretien s-au cheltuit 60.000 de dolari (25.000 cheltuieli administrative, 24.000 reclama, 10.000 transport etc.).
* Campania electorala din 2001 a fost prima din Marea Britanie care s-a desfasurat sub incidenta unei legi ce stabileste limite maxime pentru cheltuielile electorale. Cele 36 de partide care au alocat fonduri campaniei au cheltuit, in total, aproape 27 de milioane de lire sterline (circa 40 de milioane de euro). Banii au fost destinati, in primul rand, cheltuielilor de publicitate (in mass-media si outdoor), transportului si fluturasilor distribuiti pe strada sau in cutiile postale.
* Conform unui studiu realizat in timpul campaniei electorale din 2002, partidele ucrainene au cheltuit pe publicitate 3,9 milioane de dolari. Doua treimi din aceasta suma au fost alocate reclamei directe.