România va circula pe stânga pe timpul crizei economice, cu toate riscurile care decurg din aceasta. Din analiza cost/beneficiu a diverselor variante de împărţire a ciolanului guvernării a rezultat această căsătorie din interes între virilul PSD şi bivalentul PDL.
Este, înainte de toate, o soluţie contra vântului. Doar cine n-a vrut nu a aflat că programul standard pentru perioadele de criză economică este unul de dreapta. Având pe conştiinţă toate acele promisiuni aberante făcute electoratului în timpul campaniei şi având în faţă alte două scrutinuri (europarlamentarele şi prezidenţialele), nu există practic vreo speranţă ca iminentul guvern de stânga să se abţină de la a face în 2009 ceea ce ştie, de la natură, cel mai bine să facă: să îndatoreze statul până la implozia bugetului, să toarne gaz pe focul inflaţiei şi să împingă în opoziţie, dacă nu în clandestinitate, mediul de afaceri.
Este, în al doilea rånd, o soluţie fără noimă şi fără şansă, cu două partide care îşi sapă reciproc groapa încă de pe vremea ruperii FSN-ului şi care încă îşi mai ling rănile căpătate în istorica bătălie a lui Traian Băsescu împotriva „celor 322“. Motivele ca fiecare partener să-l suspecteze din oficiu pe celălalt de agendă ascunsă, trădare şi uzurparea puterii sunt aproape fără număr: alegerile din 2009, pentru care lupta se va da fără reguli, fără milă, fără prizonieri; micuţul şi rebelul PC, care este un casus belli la cheie; dosarele de la DNA, care vor fi reactivate la momentul potrivit; opoziţia din interiorul guvernării (patent PDL), care este singura şansă de supravieţuire a PSD; filosofia PDL, potrivit căreia orice alianţă este o mezalianţă; filosofia prezidenţială, potrivit căreia un aliat bun este un aliat mort; ciolanul guvernării ş.a.m.d.
Această coaliţie contra naturii sugerează un soi de strategie disperată, atåt din partea PDL, cåt şi a PSD, de a pune la bătaie totul – imagine, electorat, doctrină, program, trecut, prezent şi viitor – cu nădejdea că îşi vor învinge decisiv adversarul istoric în inevitabilul turnir care urmează. Evident, nu puteau alege un moment mai prost ca să-şi tranşeze rivalitatea: vom avea un an de criză politică în mijlocul celei mai complexe crize economice pe care Romånia a cunoscut-o.
