La inceputul acestui sezon estival, ministrul turismului, Dan Matei Agathon, ne bombarda in fiecare zi cu declaratii de genul: „Litoralul romanesc se apropie de pretentiile exagerate ale mele”. Sau: „Cred ca exista sansa ca turismul romanesc sa reintre in circuitul international”. Dupa cateva zile petrecute la Marea Neagra, afirmatiile ministrului par doar vorbe goale. Imaginea litoralului romanesc asa cum a fost ea zugravita de ministrul Agathon nu seamana deloc cu ce poti intalni la fata locului. Serviciile oferite au ramas la acelasi nivel calitativ, iar cei care le presteaza nu stiu cum sa bage mana mai mult in buzunarul turistului.
Tarifele la cazare cresc de la an la an, fara a se aduce imbunatatiri importante conditiilor de locuit in camerele de hotel. Acelasi miros de igrasie, aceleasi dusuri si chiuvete care curg, aceleasi perdele de dus pline de mucegai, aceleasi capace de closet sparte etc. Poti risca sa ramai blocat in camera, pentru ca ti s-a rupt clanta de la usa. Dupa cum au patit-o in aceasta vara niste clienti ai hotelului Oltenia, din Olimp.
Investitiile facute in primavara acestui an in statiunile de pe malul Marii Negre nu prea se resimt. De exemplu, in Neptun-Olimp s-au bagat 40 de miliarde de lei. In ce au constat aceste investitii? „In zugraveli, s-a mai construit o piscina la hotelul Slatina, s-au reamenajat cateva camere de hotel”, ne spune Dumitru Filip, directorul societatii Neptun-Olimp. De exemplu, camerele de la etaj ale hotelului Galati au fost in acest an utilate cu televizoare si frigidere, dar asta nu explica notiunea de confort sporit cu care este, mai nou, catalogat hotelul, pentru care si costul unei camere, la receptie, a fost ridicat in plin sezon la 1.600.000 lei/zi.
Anormale sunt si tarifele percepute separat pentru piscina. Chiar daca esti cazat in hotelul ce are in dotare asa ceva, de vrei sa te imbaiezi ti se cere o taxa de 20.000 de lei/persoana. Daca doresti cumva si un sezlong, mai dai 20.000 de lei. La fel si pentru umbrela. Se mai cer bani si pentru parcare: 15.000 de lei/zi. In tarile civilizate, la un hotel dotat cu piscina, sauna, parcare nu se percep taxe clientilor pentru asemenea servicii. E greu de crezut ca managerii societatilor de turism din Romania nu cunosc acest lucru. Si totusi ei sunt cei care impun asemenea practici.
„Acestea sunt instructiunile statiunii! Nu noi le-am creat, ci ne-au fost impuse de conducerea statiunii”, ne spune una dintre receptionerele hotelului Galati, din Neptun.
La buzunarul turistului atenteaza din plin si ospatarii. O masa servita la terasele de pe plaja a ajuns sa coste mai mult decat la un restaurant cu fite. Pe langa faptul ca preturile la astfel de terase sunt exagerate, la umflarea notei contribuie si ospatarul. O friptura de o suta de grame, ajunge pe nota de plata sa fie de 300 de grame, si uite asa pretul ei sare peste 150.000 lei.
Controalele efectuate de Ministerul Turismului pe litoral par sa fi ocolit aceste aspecte. Oficial, Agathon a declarat ca este multumit de schimbarea la fata a litoralului romanesc. Probabil ca in opinia sa aceasta schimbare tine numai de demolarea chioscurilor neautorizate si interzicerea comertului ambulant pe plaja. Aspectele sesizate mai sus si faptul ca la majoritatea receptiilor nu exista nici un prospect de prezentare in vreo limba straina sau ca la restaurante strainii se uita ca berbecii in meniu, pentru ca nu este tradus, si nici cu ospatarii nu se inteleg, pentru ca acestia din urma nu rup o boaba de limba straina, sunt detalii care i-au scapat din vedere ministrului.     

Un wee-kend petrecut la mare
Pentru ca pana la concediu mai avea aproape o luna, C.M. s-a hotarat sa petreaca un sfarsit de saptamana, impreuna cu familia, in statiunea in care mergea de ani de zile, la Neptun-Olimp. Dar mica vacanta a fost la fel de stresanta ca si cele petrecute cu ani in urma in acelasi loc. Lasand la o parte mirosul de mucegai, dusul stricat, perdeaua de la dus plina de jeg, ce nu le-au putut oferi deloc confortul sporit pe care l-au platit la receptie, bataie de cap le-a dat pana si cumpararea unor articole de plaja. Costumul de baie, galetusa si lopatelele copilei au fost uitate acasa. Au dat fuga la complexul de la Amfiteatru, fiind cel mai apropiat de hotelul in care erau cazati. Spre stupoarea lor, acolo aproape totul era inchis. Intre orele 13,30 si 16,00, vanzatoarele sunt in pauza de masa. Un singur magazin facea exceptie de la acest orar, deloc inspirat. Dar aici toate articolele aveau preturi de lux. Nu aveau decat doua solutii: fie se urcau intr-un minicar (la care astepti de iti ies ochii) sa ajunga la bazarul de la Prichindel (aflat la celalalt capat al statiunii), unde marfurile sunt mai ieftine, fie scoteau din buzunar un milion de lei pentru un costum de baie, ceea ce au si facut. Insa problema lopatelelor a ramas. La acel magazin, nu existau asemenea produse. Pentru a multumi copila, au plecat in cautarea unui magazin cu articole de plaja din acea zona. Cautarile au durat pana cand cineva i-a indrumat catre hotelul Oltenia. A doua zi, au plecat din nou in cautarea unui magazin deschis, cand au ramas fara tigari. Au fost luate la rand toate terasele si barurile de pe plaja, dar nici urma de tigari. De vrei sa mananci o piersica sau orice alte fructe, nu ai decat sa tragi o fuga pana la Prichindel, aproape singurul loc unde gasesti asa ceva.
Cu masa, o alta problema. La terasele de pe plaja, dupa ce astepti de ti se lungesc urechile sa-ti ia comanda, observi ca nota ti-e incarcata grosolan. Desi initial la friptura (care nu era mai mare de jumatate de palma), gramajul era de 100 de gr, ospatarul a ingrosat cu pixul peste si a trecut 250 de gr, ceea ce ar fi insemnat ca acea bucata de carne sa fie cat farfuria.
Seara, turistii nostri s-au oprit sa manance o pizza la Belle Amie. Linistea acestora a fost imediat zdruncinata de muzica ce venea de peste gard, de la Barul International. Nu se mai putea intelege om cu om. Nu ar fi fost nimic daca se auzea doar o singura muzica. Dar cum si la pizzerie era dat drumul la casetofon, combinatia celor doua melodii era demna de spitalul de nebuni.
Cateva vacante petrecute peste hotare te pot convinge ca si aceste aspecte tin tot de turism. Acolo nu trebuie sa umbli dupa un costum de baie, o galetusa, tigari, fructe sau alte articole cateva ore in sir, riscand sa pierzi ore bune de plaja, iar patronii de hoteluri, restaurante sau taverne se intrec in castigarea clientelei, prin servicii de cea mai buna calitate.