Fascinatia filmului sau magia teatrului continua sa fie pentru multi tineri motivul pentru care doresc sa intre i lumea artistilor. Atrasi de lumina reflectoarelor si de farmecul itimplarilor care vin sa ilature monotonia vietii obisnuite, putini sunt cei care vad sau stiu ce se petrece i spatele camerelor de filmat si al scenei. Dincolo de aura de mister si inefabilul existentei artistilor se afla, de cele mai multe ori, o continua lupta pentru un rol, o idee sau macar o iluzie. Admiratia si ap
Fascinatia filmului sau magia teatrului continua sa fie pentru multi tineri motivul pentru care doresc sa intre i lumea artistilor. Atrasi de lumina reflectoarelor si de farmecul itimplarilor care vin sa ilature monotonia vietii obisnuite, putini sunt cei care vad sau stiu ce se petrece i spatele camerelor de filmat si al scenei. Dincolo de aura de mister si inefabilul existentei artistilor se afla, de cele mai multe ori, o continua lupta pentru un rol, o idee sau macar o iluzie. Admiratia si aplauzele spectatorilor se cistiga cu sacrificii pe care numai cei care se daruiesc neconditionat artei le pot face pina la capat.
in ultimii ani numarul celor dispusi sa se jertfeasca doar de dragul gloriei a tot scazut. Dovada cozile tot mai mici la admiterea la facultatile de teatru si film. „inainte de 89 erau cam 360 de candidati pe cele aproximativ 10 locuri la film si regie teatru si vreo 500 de candidati pentru tot cam atitea la teatru si regie imagine – aflam de la prorectorul Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica, dl Laurentiu Damian. Examenele durau de la doua saptamini i sus. Erau foarte multe etape, iar intrarea era o performanta.” Eforturile erau i buna masura rasplatite. La Cassandra se adunau directorii teatrelor din toata tara si alegeau studentii chiar din timpul spectacolelor pentru a-i angaja pe marile scene de la Cluj, Oradea, Iasi, Craiova, dar si Piatra Neamt
Cei mai buni absolventi de la cinematografie primeau repartitie la Buftea sau la studioul Al. Sahia. Provocarea profesionala era deosebita, pentru ca anual se realizau 25-30 de filme artistice si nenumarate documentare. Studentii mai slabi erau dati pe mina televiziunii nationale.
Culmea, i acest moment, zona zero este reprezentata de posturile de televiziune private si publice. Accesul i teatru si cinematografie a devenit exceptia de la regula. in zece ani lucrurile au luat o itorsatura de 180°. Oferta de pregatire s-a diversificat foarte mult, i timp ce permeabilitatea pietei muncii a scazut. Lipsa de perspectiva i cariera a rarit si cozile la admitere de la citeva sute de candidati la o suta, cel mult doua. in noile conditii, IATC-ul si-a schimbat nu numai numele i UNATC, dar si sistemul de pregatire. Pe linga specializarile i regie film si imagine, s-au creat sectiile de comunicare audio-vizuala si multimedia. „Nemaiavind nici macar o revista de cinema – spune cu regret dl Laurentiu Damian – am iceput sa ne preocupam de formarea redactorilor de televiziune, a autorilor de emisiuni TV si chiar a celor pentru presa scrisa. Am diversificat cursurile i zona de comunicare pentru ca studentii sa poata avea acces i mass media. I-am iarmat cu o buna pregatire i domeniul video clipurilor muzicale, de reclama, filmelor de scurt metraj, pentru a face fata la contactul dur cu piata muncii.” La facultatea de teatru a luat avint sectia de regie, la fel si cea de marionete si scenografie, unde anual s-au scos la concurs 4-5 locuri. Motivul l-a constituit oferta de angajare existenta, i provincie i special.
Un pact de colaborare universitara
Date fiind costurile foarte mari pe cap de student, suflul exploziei ivatamintului particular nu a atins decit tangential zona artistica. Dupa 89 a luat fiinta Facultatea Media, ancorata isa puternic i piata muncii prin Media Pro si ProTV, care sponsorizeaza bursele studentilor talentati si absorb i mare parte absolventii. Conducerea UNATC priveste i schimb oferta de pregatire de la Hiperyon ca o dublare inutila a sistemului de ivatamint artistic de stat. Visul prorectorului Laurentiu Damian este ca toate aceste facultati sa-si dea mina si sa icerce sa functioneze ca una singura. Marea unire nu vizeaza si pregatirea pentru zona teatrala, chiar daca si aici studentii au probleme la absolvire. Cheltuielile sunt mai mici si, cu putina bunavointa, teatru se poate face oriunde. Chiar se icearca introducerea modei teatrului pe strada, i aer liber sau la diverse evenimente mondene. Studentii de la facultatile particulare ifiintate pe la Craiova, Iasi, Constanta sunt optimisti. Ei cred ca n-or sa mai dureze mult discutiile directorilor referitoare la forma cea mai potrivita de angajare itr-un teatru: pe contract de colaborare, pe contract de munca sau pur si simplu, la mica itelegere, pe spectacol. De cind a aparut moda cu CV-urile si la romini, actorii au iceput sa le trimita i toate partile. Cite unii, mai norocosi sau mai talentati, reusesc sa prinda contracte cu producatorii straini care fac filme i colaborare cu firmele de productie autohtone. Un rol cit de mic pe linga Costa Gavras, spre exemplu, sau pe linga Zefirelli, care se pregateste sa toarne si el un film i Rominia, ar putea fi un pas urias i cariera artistica a oricarui tinar. Cum la fel de benefic pentru o evolutie ulterioara pe marile scene ale Capitalei ar putea fi ocolul pe la teatrele din provincie, care au nevoie de actori si regizori. Formula este putin agreata de cei care s-au deprins cu drogul vietii artistice bucurestene, dar ramine deocamdata singura pentru cei care nu vor sa se dea jos de pe
„scindura”.
in ultima vreme, tot mai multi se vad nevoiti sa abandoneze visele primilor ani de studentie, cind partida se joaca pe o singura carte, desigur cistigatoare. Dupa absolvire, doar 10-15% au sansa sa profeseze i domeniul cinematografiei rominesti de la iceput de mileniu, cind numarul filmelor a ajuns sa fie sub zero, ca si indicatorul natalitatii. Restul se idreapta spre multimedia, zona contactata din timpul facultatii de studentii mai descurcareti. Unii dintre ei chiar ajung sa lucreze i studiouri foarte importante de sunet sau i firme de publicitate. Studentii de la regie film si televiziune sau operatorii se descurca si ei bine. Aproximativ jumatate se angajeaza din timpul facultatii i industria video clipurilor sau i televiziunile particulare. Definitiv abandoneaza doar vreo 15%. in mod paradoxal, procentul este de doua ori mai mare i cazul absolventilor de teatru, care au oferte multiple pe piata artistica din provincie. Nu exista, i schimb, abandon din partea celor care se specializeaza pentru regie teatru, scenografie sau marionete.
Dincolo de statistici si pronosticuri irelevante pentru o lume atit de aparte cum este cea artistica, i memoria sau sufletul oamenilor obisnuiti nu ramin decit marile talente.
Evenimente speciale i viata unui artist
Chiar daca a recunoscut, itr-un tirziu, mai mult tras de limba, Justinian Radu a fost dus de mina i lumea artei de tatal sau. „Amindoi parintii mei sunt economisti de profesie. Tata facuse i tinerete o scoala populara de arta si i timpul liber se ocupa de instruirea unei brigazi artistice. Eu ma distram printre ei, doar eram baiatul lui Aurica.” Justinian isi aminteste cu mare precizie imaginea lui Florin Piersic din primul spectacol de teatru, „Oameni si soareci”, la care a mers cind avea numai trei ani si jumatate. „Parintii m-au ajutat sa-mi dezvolt personalitatea – apreciaza interlocutorul nostru. in clasa itii am fost desemnat sa joc rolul repetentului itr-o piesa regizata de tovarasa. Am venit acasa tare suparat ca mi s-a dat un rol negativ. Am rupt patul de plins. Mama m-a icurajat spunindu-mi ca este singurul personaj din sceneta care rosteste cele mai multe replici. S-a itimplat sa joc si i locul unui alt coleg, care nu mai stiu ce patise… Oricum, eu ivatasem replicile tuturor colegilor mei.”
in timidele icercari artistice din primele clase s-a deprins totusi cu drogul aplauzelor. La 14 ani, chiar de ziua de nastere, cautind un anticariat de unde sa cumpere o istorie universala a teatrului, a descoperit studioul Cassandra. „Am stat mult timp si m-am uitat la toate pozele expuse acolo. in sticla vitrinei imi vedeam chipul printre marii artisti. Atunci mi-am propus sa ajung cu adevarat printre ei, peste opt ani. in liceu era tratat deja ca o vedeta. Justinian organiza toate serbarile si oferea spectacole profesorilor, i sensul bun al cuvintului.
Debut la teatrul Bulandra, i anul Ir
La admitere a picat isa cu 60 de sutimi. Dar n-a fost sa piarda anul! Soarta l-a dus spre facultatea particulara de teatru de la Hiperyon, unde s-a organizat o sesiune speciala de examen, pentru ca s-a considerat ca talentul lui merita macar atita atentie. r
De data aceasta profesorii, cam tot aceeasi care predau si la stat, nu l-au mai lasat pe… tusa. „in anul I am jucat itr-un spectacol al lui Liviu Ciulei la Bulandra. in anul II, tot itr-o piesa a lui Ciulei, dar la cealalta sala a teatrului. in urmatorul an am urcat pe scena de la Nottara. Am jucat si i roluri mai mici si i unele mai mari… Oricum, am fost primul baiat de la Hiperyon care mi-am luat licenta i prima sesiune.”r
Personalitatea i continua crestere a tinarului a iceput sa-i deranjeze pe cei aflati pe la mijlocul carierei, dar mai ales la nivelul mediu pe scara valorilor artistice. Loviturile primite r
l-au convins ca trebuie sa traga pe dreapta si sa ia o decizie. Experienta lucrului i echipa pentru reclama Tide l-a facut sa descopere ca poate face sa vibreze inimile oamenilor si altfel decit jucind pe scena. „Atunci mi-am dat seama ca noua forma pe care o s-o ia publicitatea va fi „bellow the line” (BTL), adica organizarea de evenimente speciale, irepetabile.” r
Dupa patru ani de la debutul i BTL, Justinian Radu are curajul sa stea alaturi de oricare alte firme care se ocupa de acest domeniu. El a ajuns la performanta de a concepe, gestiona, finanta si mediatiza singur un eveniment si chiar de a sponsoriza cu banii obtinuti proiecte sociale. „Ceea ce fac acum nu prea are legatura cu ceea ce m-am pregatit i facultate. A trebuit sa ivat marketing aplicat, iar acum pot sa discut cu orice specialist i domeniu, fara nici o problema. Am ivatat relatii publice, facindu-le pur si simplu.”r
Ambitia tinarului fost actor este de a deschide o scoala, unde sa-i poata ivata pe altii cum se face o astfel de meserie de „entertainer”, despre care are orgoliul sa spuna ca a aparut odata cu el. „Profesia este diferita de un prezentator, de un MC (Master of Ceremony), de un DJ (Disc Jockey) de TV sau video. Daca facem o scena si o impartim i jumatate, pe partea mea va fi plina, pentru ca difera fata de orice formula de spectacol. De fapt, eu nu am nimic de prezentat, dar trebuie sa fac oamenii sa se simta cit mai bine.” r
Faptul ca reuseste sa faca oamenii sa vina la evenimentele pe care le organizeaza si ca traieste efectiv de patru ani de zile din aceasta munca este o dovada a succesului. Pe linga el, traiesc bine ica alti opt angajati si o multime de colaboratori.tr
Carte de vizitar
Justinian Radur
Nascut: 11 martie 1973, la Bucurestir
Studii: Facultatea de teatru Hiperyon, clasa Virgil Ogasanu, promotia 1996.r
Stare civila: necasatoritr
Hobby: palariile si sepcile de tot felul. Vrea sa le puna pe toate pe un perete si o sa vada el ce o sa iasa: kitch sau arta.r
r
Arta lui Bachus este la fel de provocatoarer
L-am itilnit pe Catalin Paduraru la o expozitie de vinuri si l-am ascultat cu uimire cum vorbeste despre distributie, piata, soiuri de vinuri, categorii de clienti… Daca nu as fi stiut ca este aceeasi persoana cu tinarul care i urma cu putini ani cucerise inimile adolescentilor cu filmele „Liceenii” si „Liceenii Rock&Roll”, as fi putut jura ca stau de vorba cu un economist sau cu un specialist i viticultura. in nici un caz cu un artist cu succes la casa. r
Catalin Paduraru este unul dintre multii actori ai deceniului noua despre care s-ar fi putut spune, la un moment dat, ca alcatuiesc generatia de aur, daca revolutia nu ar fi oprit alchimia transformarii lor magice. Cind a dat la teatru, el stia sigur ca va face de fapt cariera i film. Descoperise ca are talent jucind i echipa de teatru de la studioul studentesc „Ludic”. Era singurul elev din trupa studenteasca. Tot acolo a montat primele piese de teatru itr-o viziune de film, pentru ca asta isi dorea. r
Elev fiind, a jucat rolul unui elev i filmul „Liceenii”. Contractul i-a adus 15.000 de lei, ceea ce i 1986 reprezenta o suma importanta. A continuat sa primeasca oferte profesionale interesante si dupa 90, dar nu si la fel de stimulative financiar. Dimpotriva, cu cit treceau anii, cu atit sansele de cistig se diminuau. „Am avut sansa sa-l itruchipez pe Corneliu Coposu i filmul „Oglinda”, i regia lui Sergiu Nicolaescu. Rol dificil, pentru ca omul politic era i viata. Am mai facut o productie cu niste francezi. Atunci am realizat ca noi suntem departe de a face performante i industria filmului. A trebuit sa iau o hotarire realista.” r
Student la actorie si ucenic i afacerir
Pentru ca nu voia sa ajunga sa se duca la teatru cu servieta i mina, ca la orice serviciu, Catalin Paduraru a abandonat cariera artistica. Trecerea de la boema filmului i lumea afacerilor a fost usoara, pentru ca i studentie facuse ceva ucenicie i antreperenoriat. in penultimul an de facultate a reusit sa cistige la o licitatie un spatiu la parterul Academiei de Arte si Film. Acolo a deschis un Club de agrement, cultura si turism. „Am conceput un club studentesc exotic, nonconformist, dar unde se platea orice cantitate de aer dislocata. Desigur, la preturi adecvate acestei categorii de studenti.” Cind a terminat facultatea, a vindut afacerea, punind capat isa carierei artistice. r
Cu banii strinsi a iceput sa cumpere vinuri de la Iasi pentru a le vinde la Bucuresti. Schimbarea nu a fost dificila, odata pentru ca era un iubitor de vinuri si apoi pentru ca tatal sau era inginer viticol cu vechi state de plata la o societate celebra acum i Iasi, Vinia. „Eu am crescut printre rindurile de vita-de-vie – recunoaste Catalin Paduraru. Tata se ocupa de replantari de vii, facea scoli de vita de vie.” incet, icet a reusit sa depaseasca faza de vinzator de vin, devenind un fel de artist i domeniu. A iceput sa faca imagine pentru vinuri si a constatat ca se pot cistiga bani frumosi daca esti profesionist. Catalin Paduraru este acum un nume i presa de specialitate: a scris peste o suta de articole despre vinuri i tara si i strainatate. Dupa un serios studiu al pietei, el a realizat chiar conceptul asupra palierelor valorice si gusturilor clientilor si a constatat cu placere ca rominii sunt la fel de rafinati ca si francezii sau alte popoare despre care se spune ca ar fi arbitri i domeniul bahic. r
Nu demult a deschis Galeria Vinexport, un spatiu neconventional cu arta dedicata, ustensile de lux pentru vin, cu lucrari bibliografice pentru cei interesati, dar si cu loc de degustari… in curind va deschide la Unirea un shopping center… Planurile de afaceri nu-i mai igaduie sa se gindeasca la arta altfel decit ca admirator. Catalin Paduraru nu a pus isa punct acestui capitol din cariera sa. El este unul dintre cei care sponsorizeaza productiile de film ale studentilor de la teatru. Spera sa ajunga odata si odata chiar sa sprijine productia romineasca de film. Va fi un alt fel de revenire la prima si marea lui iubire.tr
Carte de vizitar
Catalin Padurarur
Nascut: 12 aprilie 1968, la Iasir
Studii: Absolvent al Academiei de Teatru si Film, actorie, clasa Ion Cojar, promotia 1994r
Starea civila: casatorit, un copil.r
Hobby: pescuitul si calatoria, oriunde ar fi ea, numai sa fie locuri cit mai exotice. Tocmai a vizitat Cuba si a fost entuziasmat de locurile de acolo.