La 6 septembrie, aflat la Vladivostok, purtătorul de cuvânt al Președinției Ruse, domnul Dmitri Peskov, a dat un interviu Agenției oficiale de știri, TASS: „În starea de război în care ne aflăm, restricțiile sunt justificate, așa cum cenzura este justificată... Suntem în stare de război.” Deci, de la cel mai înalt nivel, suntem oficial înștiințați că Rusia se află în război.
„Ideologia noastră națională”
Reacția populației din Federația Rusă a fost imediată. Nimeni nu poate uita declarația de acum doi ani a vicepreședintelui Dumei, Piotr Tolstoi:
„Toți trebuie să înțeleagă că ne așteaptă mobilizarea și un război mondial pe viață și pe moarte. Unul își va pierde locul de muncă, altul își va pierde întreprinderea, mulți vor fi schilodiți, și mai mulți dintre compatrioții noștri vor muri. Dar războiul este ideologia noastră națională!”
Pentru marele public, oficializarea stării de război e totuna cu iminenta mobilizare generală. Datele și informațiile disponibile din surse deschise arată însă că Rusia nu are, la acest moment, suficientă tehnică de luptă nici pentru cei 450.000 de militari trimiși în Ucraina. Și atunci, de ce să declari mobilizarea, radicalizând starea de spirit a populației?
„Defăimarea”
Recunoașterea stării de război, în toiul alegerilor regionale și municipale, prezintă riscuri politice mari. Până acum, cine îndrăznea să susțină că în Ucraina e război, lua patru ani de închisoare pentru „defăimare”. De ce „defăimare”? Fiindcă atunci când susții că Moscova a pornit război împotriva Ucrainei, acuzi Rusia de nerespectarea Convenției privind începerea ostilităților, din 18.10.1907, Articolul 1: „Puterile semnatare recunosc că ostilitățile dintre ele nu trebuie să înceapă fără avertisment prealabil și explicit, fie sub forma unei declarații de război, fie ca un ultimatum condiționând declarația de război.”
Deci „ponegrești Rusia”, susținând că nu respectă Tratatele– aceasta e delictul pentru care peste 1.000 de ruși sunt la închisoare. Mai grav! Susținând că Rusia nu respectă Tratatele, îl „defăimezi” chiar pe președintele Putin! Articolul 71 al Constituției zice:
„Jurisdicția Federației Ruse include […] tratatele internaționale și înțelegerile Federației Ruse, privind războiul și pacea.”
Iar garantul respectării jurisdicției este … președintele Putin. Dacă faci greșeala să scrii asta, iei opt ani, precum Serghei Mihailov, din Gorno-Altaisk. Fiindcă neîndeplinirea atribuțiilor constituționale este motiv de demitere a Președintelui! Și atunci cum se face că domnul Dmitri Peskov umblă liber prin Vladivostok, după ce a declarat explicit Agenției TASS că președintele Putin nu și-a îndeplinit atribuțiile constituționale și în consecință Federația Rusă nu a respectat Tratatele la care e parte?
Un răspuns plauzibil ne dă Christopher Steele, care între 2006 și 2009 a fost șeful Secției Ruse a spionajului britanic, MI6:
„Occidentul trebuie să se pregătească pentru sfârșitul Erei Putin.”
Ca și generalul Ben Hodges, fostul comandant al forțelor americane din Europa, veteranul MI6 „sugerează că liderul rus ar putea fi ucis de rebeli din anturajul său, sau printr-un complot dinafara Moscovei… o acțiune violentă menită să-l omoare sau să-l dea jos de la Putere pe Putin, în favoarea altui oligarh al regimului, care s-a distanțat de război și e pregătit să negocieze o încheiere efectivă a conflictului cu Ucraina și Occidentul.”
Iar pentru a justifica aceste acțiuni, e nevoie de acuzații concrete – cum ar fi neîndeplinirea atribuțiilor constituționale. Rezultă că, pentru a stopa orice „acțiune violentă”, Kremlinul și-a asumat riscul politic și juridic major de a recunoaște starea de război va putea, astfel, instaura Legea Marțială în caz de tulburări sociale.
Legea Marțială
Dar există oare premise pentru un conflict socio-economic intern cu miză politică majoră? Da, există. Bursele din Rusia se află într-o situație ciudată: moneda de referință e yuanul chinezesc, dar… băncile chineze nu mai derulează plăți în relație cu băncile rusești. Mai pe șleau: piețele Rusiei funcționează, în prezent, cu o „referință virtuală”. Pentru a preveni un crah, Banca Centrală a Rusiei se străduiește de câteva luni de zile să scape de sumele enorme în yuani pe care le deține.
În unele zile, vânzările de yuani s-a ridicat la echivalentul a 7,8 miliarde $. Evident, aceste vânzări exercită presiune asupra monedei naționale. Este același mecanism care a dus la hiperinflație în România anilor 1990, pe fondul „dolarizării” economiei. Aici însă e vorba de „yuanizare”: volumul mare de vânzări de yuani a dus la devalorizarea rublei cu 5% în primele zile ale lui septembrie. Acum Banca Centrală e mai prudență: vânzările de yuani se ridică la „numai” 200 milioane $/zi.