In sambata Rusaliilor, la Sumuleu, actualmente o periferie a orasului Miercurea-Ciuc, incep sa soseasca pelerinii. Conform traditiei, multi pleaca pe jos. Indiferent daca sunt tineri sau batrani, multi dintre ei bat drumuri de zeci de kilometri, majoritatea care respecta aceasta traditie fiind zona Ghimesului. Cei mai multi pelerini sunt romano-catolici sau greco-catolici. Dar exista si credinciosi de alt rit, care vin anual pentru o doza de purificare sufleteasca.
Intregul pelerinaj repeta cu strictete un ritual care dateaza de secole. Comunitatile vin, rand pe rand, iar flacai vigurosi poarta imense drapele religioase. In fata lor, alti tineri, cu clopotei in mana, fac semnul crucii. Clinchetele clopoteilor umplu, timp de doua zile, intreaga zona.
Se pot vedea oameni in costume populare traditionale, din diferite zone ale tarii, dar si tinere imbracate extravagant. Si, desigur, o multime de prelati, precum si calugari si calugarite din toate congregatiile. Amalgamul de voci, culori si persoane venite chiar si din locuri „exotice” (Brazilia sau Australia) confera pelerinajului o atmosfera aparte, coborata parca din stampe sau chiar din superproductii cinematografice.
Statuia miraculoasa
In cele din urma, sutele de mii de pelerini ajung la marea catedrala construita in stil baroc si care dateaza din secolul al XVIII-lea.
Dar, pentru credinciosi, lucrul cel mai de pret se afla in interiorul somptuoasei catedrale. Este vorba despre statuia Fecioarei Maria, facatoare de minuni, care dateaza din secolul al XVI-lea si este cea mai mare statuie sculptata in lemn a Fecioarei. Sursele spun ca provine din atelierul de sculptura al celebrului Vei-Stos. Legendele vorbesc despre minuni si vindecari miraculoase. Despre aceste minuni stau marturie zecile de placi in marmura aflate in preajma altarului, puse acolo de persoane suferinde, care au fost vindecate in preajma statuii. Credinciosii, tot conform traditiei, ating statuia Fecioarei cu crengi verzi sau cu batiste. Aceste obiecte sunt tinute acasa la loc de cinste si par a purta noroc intregii familii.
Pelerinii se imbulzesc in apropierea statuii, dandu-si de multe ori ghionturi mai putin crestinesti. Slujbele de pomenire se tin din ora in ora. Dar cea mai importanta slujba are loc sambata, la pranz, in aer liber, sub Dealul Salvator.
Dupa ce fac un popas fizic si spiritual in marea catedrala, pelerinii o pornesc pe jos, pe Dealul Golgotei. Aici, la fiecare cruce se opresc si rostesc rugaciuni. Cei mai ferventi credinciosi urca dealul abrupt desculti sau in genunchi. Sus, pe coama dealului, se afla capela Salvator. Aici, vizitatorii intra din nou pe taramul legendei. O inscriptie vorbeste de o deschidere a cerurilor si de pogorarea unei cohorte de ingeri care au purces „la procesiuni miraculoase”. Data miracolului este exacta: 30 august 1734. La pranz.
Incepe marea slujba. Sutele de mii de pelerini se asaza in fata unui somptuos altar, in aer liber. Alaiul oficial urca spre altar. Inalti prelati, episcopi, cardinali. Peste tot auriu si purpura. Tot conform traditiei, antemergatorii sunt minerii din Balan. Iar cel mai vrednic elev al colegiului din localitate poarta drapelul sfant al Sumuleului, Iubarum. La loc de cinste este purtat portretul fostului episcop Marton Aron. Acesta, cu prilejul pelerinajului din 1957, a rostit un virulent discurs anticomunist si antisovietic. Imediat, a fost arestat de securitate, condamnat la multi ani de inchisoare si apoi la domiciliu fortat. Nu lipsesc nici personalitatile publice care se inghesuie in fata, deoarece evenimentul este mult mediatizat, transmis in direct de postul Duna TV.
Ceremonia dureaza peste o ora si, nu de putine ori, credinciosii au lacrimi in ochi. La incheiere, in grupuri mari sau restranse, pelerinii coboara dealul, cantand aceleasi cantece traditionale care aduc multumiri Fecioarei. Si, bineinteles, au in maini crengile verzi sfintite, aducatoare de noroc si fericire.
Sub semnul soarelui
Nu este deloc exagerat cand cineva afirma ca Sumuleul se afla sub semnul soarelui. Chiar in marea catedrala, in pronaos, se afla doi cilindri de piatra. Se spune ca sunt „pietrele pagane ale secuilor”. Interesant este motivul de pe cilindrul superior. Mai multe cercuri concentrice, legate prin zigzaguri. Specialistii spun ca este un ancestral calendar solar, izbitor de asemanator cu cel aztec. Vechimea sa: cateva milenii.
Soarele este prezent si in abatie. Trei ceasuri solare, vechi de aproape trei secole, marcheaza impersonal curgerea ireversibila a timpului.
Dar cel mai spectaculos lucru, unic pe plan mondial, se petrece in zorii duminicii Rusaliilor. Inca inainte de rasaritul soarelui, cateva mii de credinciosi urca pe Dealul Salvator. Si acum, cei pastratori de traditie sunt ceangaii. Se rostesc rugaciuni, se canta imnuri religioase si pelerinii asteapta rasaritul soarelui. In cele din urma, discul solar rasare din spatele brazilor. „Aleluia! Aleluia! se aude din mii de piepturi. Unii vad in discul solar chipul lui Iisus, iar altii un porumbel. Se canta psalmi in mai toate limbile centrului si estului Europei. Biserica romano-catolica nu a incurajat, dar nici nu a interzis acest moment solar al pelerinajului. Daca ii intrebi pe credinciosi de ce asteapta rasaritul, iti raspund simplu: „Asa este destinul”.
Spre pranz, duminica, totul se linisteste. Doar ici-colo se mai aude un sunet de clopotel sau o fanfara care mai intoneaza un imn religios.
Pelerinajul de la Sumuleu reprezinta o veritabila mana cereasca pentru comercianti. Pe o intindere de trei-patru kilometri, de-a lungul soselei, se insira sute de tarabe si chioscuri improvizate. Practic, aici poti cumpara orice, fie ca este vorba de icoane sau statui ale Fecioarei, ori de de unelte agricole, corturi, rucsacuri, kitschuri, carti, aparate radio sau chiar reviste cu fetite cam golute. Tot pe zeci de tarabe se vand mici, gratare si sucuri.
Intre sacru si profan sau comercializarea credintei
Nimeni nu a facut o statistica, dar in rastimpul celor doua zile se vand cateva mii de tone de preparate din carne si sute de mii de sticle cu racoritoare. Pe aceste tarabe se pot vedea si asocieri de-a dreptul stranii: maimutoi din calti alaturi de carti religioase, Scufita Rosie, alaturi de icoane sau chiar statuia Fecioarei, laga pungi din plastic imprimate cu pozele unor fete dezbracate. Se gasesc sute de suveniruri, dintre care poate cele mai inedite sunt vederile cu Sumuleul ce se vand impreuna cu o punguta de… pamant secuiesc.
Toata lumea vinde sau cumpara. Preturile variaza de la cateva mii pana la cateva sute de mii de lei. Dar, oricum, se poate negocia, si obiecte vandute la un pret care i-ar face sa paleasca de invidie si pe cei mai rapace pirati pot ajunge in cateva clipe la niveluri rezonabile. Cei mai vizati sunt pelerinii din strainatate, mai putin familiarizati cu preturile romanesti. De altfel, nu se poate cumpara numai in lei, ci si in orice moneda, cat de cat convertibila pe piata libera.
Toata lumea pare multumita. Atat vanzatorii, cat si cumparatorii. Mai ales pentru micii comercianti, pelerinajul de la Sumuleu reprezinta afacerea anului. Nici comunitatea nu iese deloc prost din intreaga afacere. Inchirierea spatiului pentru tarabe, plus zecile de impozite directe sau indirecte aduc anual municipalitatii venituri de milioane de lei.
Nu lipsesc nici comerciantii „neautorizati”. Persoane cu aspect dubios incearca sa vanda cercei sau inele din aur de provenienta la fel de dubioasa. Nu lipsesc nici cersetorii, care bazandu-se pe mila crestina, castiga in cele doua zile sume fabuloase si, desigur, neimpozitate. Nu lipsesc din peisaj nici ghicitoarele in carti sau cei care vand bilete de papagal.
Dar dincolo de aceasta impletire dintre sacru si profan, pelerinajul de Rusalii de la Sumuleu-Ciuc reprezinta un spectacol extraordinar pe care oricare om fascinat de inedit are obligatia sa-l vada cel putin o data in viata. t

Peter Leb