insuseasca.Capital: Domnule profesor, Uniunea Europeana este departe de a fi atins obiectivele fixate cu sapte ani in urma prin Strategia Lisabona. Vorbim aici despre o eroare de planificare sau despre una de implementare?Jaques Pelkmans: Agenda Lisabona este un exemplu clasic a ceea ce putem numi o strategie proasta. Stabileste prea multe obiective si lasa implementarea lor la dispozitia statelor membre care, in plus, trebuie sa se autocoordoneze. Asa ceva nu functioneaza. Este total nerealist
insuseasca.
Capital: Domnule profesor, Uniunea Europeana este departe de a fi atins obiectivele fixate cu sapte ani in urma prin Strategia Lisabona. Vorbim aici despre o eroare de planificare sau despre una de implementare?
Jaques Pelkmans: Agenda Lisabona este un exemplu clasic a ceea ce putem numi o strategie proasta. Stabileste prea multe obiective si lasa implementarea lor la dispozitia statelor membre care, in plus, trebuie sa se autocoordoneze. Asa ceva nu functioneaza. Este total nerealist sa-ti fixezi obiective, pe care clar nu le vei atinge niciodata, de vreme ce nu esti constrans.
Capital: Mai concret?
Jaques Pelkmans: Am sa dau un exemplu relevant. Schroeder si Raffarin conduc tari reticente in a face reforme. In special Germania are probleme serioase. Ar fi o nedreptate sa spui ca Gerhard Schroder este un antireformist. Nu este lasat sa reformeze, iar opozitia cea mai violenta o intampina din partea propriului partid. In ceea ce priveste Franta, rezultatul este acelasi, doar contextul difera. Programul de reforme al premierului Raffarin a fost sanctionat de electorat. si atunci, daca guvernele statelor membre nu sunt capabile sa faca reforme, cum poate crede cineva ca o putere din afara, respectiv Comisia Europeana, poate impune schimbari radicale? Ea nu are baza legala pentru a face acest lucru, reformele sunt la latitudinea statelor membre. Liderii lor vor reforme, dar nu le pot face, din cauza presiunii populare.
Capital: Daca statele membre au asemenea probleme, de ce ar reusi Romania?
Jaques Pelkmans: Nu aveti de ales, numai astfel puteti progresa. Mesajul meu este ca trebuie sa faceti singuri reforme pentru ca sunt necesare, nu pentru ca va cere Comisia Europeana, pentru ca trebuie sa indepliniti criteriile de aderare sau, mai tarziu, pentru ca vreti in zona euro.
Capital: Sunteti un adversar al regulilor zonei euro. De ce?
Jaques Pelkmans: In primul rand, Pactul de stabilitate si crestere este gresit conceput. Nu deficitul bugetar trebuie vizat, ci datoriile tarilor. In UE nivelul lor este de 60% din PIB, cu exceptia Greciei, Belgiei si Italiei, care se apropie sau chiar depasesc 100%. Plata acestor datorii pune bugetele nationale sub o presiune extraordinara. Regulile Pactului sunt totusi bune la ceva. Te obliga sa atingi anumiti parametri de performanta, pentru intra in zona euro. Numai ca, o data ajuns acolo, te relaxezi. Este valabil si pentru Romania. Romania face acum reforme pentru ca vrea sa intre in UE. Dar o data ce veti fi acolo, este nevoie de un mecanism care sa va oblige sa le continuati. In al doilea rand, sanctiunile aplicabile tarilor care incalca regulile sufera de lipsa de credibilitate. Sunt foarte mari si se decid de catre Consiliul European, organism format din tarile membre. Asadar, nici nu poate fi vorba despre obiectivitate, iar ca dovada sta tergiversarea amendarii Germaniei si a Frantei.