Intre doua batai cu jandarmii, fanii unora dintre echipele de fotbal de pe la noi ar putea da in curand si cateva ordine de cumparare pentru actiunile echipei favorite, pentru a se mai racori putin.
Euforie mare in randul cluburilor de fotbal la gandul ca ar putea ajunge la Bursa. Mai nou, pana si Jean Valvis, care recunostea, in urma cu doua-trei luni, ca Rapid nu are niciun interes sa fie tranzactionata, s-a lasat ademenit de aceasta varianta. E drept, data la care Dinamo, Poli Timisoara sau Rapid urmaresc sa acceada la Bursa nu e atat de apropiata, dar intentia pare a fi destul de bine infipta in mintea patronilor.
Indiferent de planurile de viitor insa, inconvenientele raman multe si mari. Nu-i de colea sa te transformi, in scurt timp, dintr-o asociatie care face tot posibilul sa dribleze oamenii Fiscului si care plateste primele direct din valiza cu dolari intr-o societate comerciala serioasa si cu pretentii bursiere. Cu doar cateva luni in urma, ANAF fugarea de zor cluburile de fotbal, somandu-le sa isi plateasca darile la stat. Mai nou, avem si cazuri in care preturile pentru transferuri in strainatate ale jucatorilor sunt aflate din contabilitatea cluburilor la care acestia au ajuns, si nu de la cele care i-au vandut. Ca sa nu mai vorbim de vizitele dese la Parchet ale unora dintre actionarii majoritari. Nu pentru ca ar fi parcat ilegal masina, ci tocmai pentru acuzatii de natura economica.
Si daca ar fi doar atat, sperantele ar ramane inca ridicate. Cea mai mare problema insa tine de particularitatile fotbalului in Romania. Motivul pentru care nici o echipa romaneasca nu va ajunge prea curand sa aiba la Bursa un succes asemanator cu al omologilor din vest consta in structura bugetului in fiecare dintre cazuri.
Daca la Real Madrid sau Manchester United o mare parte din venituri au o sursa sigura si sunt cunoscute de la inceputul sezonului, la noi nu va putea fi la fel decat peste mult timp. Biletele si abonamentele, alaturi de sume cu multe zerouri din drepturi de televizare, constituie coloana vertebrala a bugetului la echipe care se vor a fi si firme de succes. La noi, se merge mai mult pe vanzarea de jucatori, insa ultimii ani nu au adus o inmultire spectaculoasa a banilor din transferuri.
Daca sursa principala de bani va ramane si pe viitor excedentul din transferuri, dublat de infuzii de bani din partea actionarilor, e greu de crezut ca, odata listate, cluburile de fotbal vor avea si succes. Eventual, succesul s-ar putea rezuma la suporterii de la peluza, dispusi sa achizitioneze pachete de actiuni, in timp ce mai scuipa cateva coji de seminte in capul celor din fata.
Pentru a avea rezultate bune, e nevoie ca banii sa vina in primul rand din abonamente, drepturi de televizare, vanzarea de materiale publicitare si, de ce nu, din calificarea in tururile superioare ale cupelor europene. Cu alte cuvinte, surse cat mai sigure de venituri sau cat mai usor de previzionat (in cazul cupelor europene). Punerea unei baze prea mari pe active cu valoare extrem de variabila, asa cum sunt jucatorii, va face ca si variatia actiunilor la Bursa sa fie deopotriva de mare. Sa ne gandim doar la ce s-ar intampla in cazul in care cel mai bun jucator de la una din “echipele bursiere”, cu o valoare estimata la cateva milioane de euro, s-ar accidenta. Nici nu e greu sa ne dam seama ca, in acel caz, clubul ar pierde imediat o parte importanta din valoarea de piata.
