Ședința de guvern în care ar fi urmat să se aprobe ordonanța de urgență privind pensiile militarilor a fost amânată. Nu e clar dacă e vorba de un motiv tehnic sau de unul politic. Subiectul a suscitat critici dintre cele mai acerbe, dar nu din motive de principiu, ci dintr-o perspectivă partizană absolut nerelevantă pentru cetățeanul obișnuit. De exemplu cineva denunța intenția guvernului de a-i trimite la pensie pe toți generalii puțin mai vârstnici și, se subînțelege, mai capabili din SRI, ceea ce ar pune în pericol siguranța statului. Altcineva, care avea informații similare, dar din tabăra opusă, jubila că ”generalii băsiști” sunt scoși pe tușe printr-o veritabilă lovitură de maestru.

Admitem că este posibil să fie așa, dar problema de fond, adevărata problemă, este aceasta: de ce s-ar întrista cetățeanul român că niște generali din SRI se pensionează? Cu siguranță, nu putem răspunde cu seriozitate la această întrebare dintr-un motiv de natură logică: dacă am pretinde că știm suficiente lucruri despre meritele acestor generali pensionabili ar însemna că facem parte din sistem și prin urmare am înceta să fim credibili. Iar dacă admitem că nu știm nimic relevant, cu atât mai puțin am avea dreptul să ne pronunțăm. Am putea totuși observa că, din cauza scandalurilor cunoscute (vezi cazul Ghiță și faptele colaterale), serviciile secrete și-au compromis în mare măsură imaginea neașteptat de bună pe care o construiseră la un moment dat.

Impresia de primă instanță este că în straturile mai ”adânci” ale statului se petrece totuși ceva important, eventual un transfer de putere, al cărui simptom de suprafață este agitația mediatică la care asistăm de câteva zile. Dar așa cum este alcătuit sistemul nostru politic singurul om care ar putea să spună ceva credibil și cu însemnătate politică este președintele țării ca șef constituțional al Armatei și al serviciilor secrete. Iar el nu a spus deocamdată nimic. Poate mai este timp, dar tăcerea de până acum sugerează că în optica președintelui Klaus Iohannis plecarea unor generali SRI la pensie nu este câtuși de puțin o catastrofă. Unii pretind că președintele ar fi de fapt direct interesat în ”epurarea” serviciului, dar câtă vreme admitem că nu avem la dispoziție informații confidențiale nu putem dezvolta nici această perspectivă. Este plauzibil, desigur, ca președintele Iohannis să caute loialitate printre ofițerii care nu au jurat în prealabil loialitate altcuiva, dar terenul acesta este ambiguu și alunecos.

 

Desigur că Ordonanța nu este din punctul de vedere al scopului declarat decât o jalnică improvizație și că pensiile militarilor și magistraților ar trebui regândite din rădăcină. Sistemul conține un viciu constitutiv și este greu să-l repari prin măsuri parțiale. Dar dacă obiectivul său ascuns ar fi să-i scoată la pensie pe generalii ostili față de guvernul actual, s-ar cuveni totuși să spunem ceva cu valoare de principiu. Este nefiresc și nedemocratic ca serviciile secrete să manifeste ostilitate față de guvernul ales, oricât de prost ar fi el. E rolul opoziției să critice, să conteste, să vitupereze, să denunțe, să recurgă la toate mijloacele admisibile, inclusiv manifestațiile de stradă sau boicotul parlamentar pentru a combate un guvern prost.

Prin urmare cei care deplâng epurarea ofițerilor din servicii se găsesc într-o contradicție nerezolvabilă, căci admit și legitimează implicit faptul că există un nivel al așa numitului ”deep state” care lucrează contra Guvernului. Ei sunt ”inițiații” care își permit să transgreseze regulile democrației în numele democrației. Iar dacă nu e vorba de ofițeri cu ingerințe politice, deplângerea trecerii lor în rezervă nu mai are niciun sens. Cu atât mai mult cu cât am văzut că toți fac parte din generația Oprea și din sistemul privilegiilor obținute prin fraudă așa cum sunt doctoratele la Academia SRI. De ce i-ai plânge mai ales când ies la pensie cu sume astronomice?

Intriga, așa cum se încheagă ea din comentariile zilei, este interesantă pentru observatorul politic, dar cetățeanul român nu are niciun motiv să se implice.

Articol realizat de Horațiu Pepine, pentru DW-Bucureşti