Din cei trei piloni ai refomei sistemului asigurarilor sociale (pensiile publice, universale si private), Ministerul Muncii si Protectiei Sociale (MMPS) este la zi doar cu primul, trecut de masina de vot parlamentar si aflat la Curtea Constitutionala. Celelalte doua componente ale reformei sunt inca in stadiul de proiect. Fondurile universale de pensii se afla in discutia Camerei Deputatilor, urmand apoi ca si senatorii sa-si dea acordul asupra acestui proiect ce introduce o noua contributie obligatorie la sistemul asigurarilor sociale.
Deputatii vor concurenta
Principiul de baza al Fondurilor universale de pensii, asa cum a fost expus de MMPS, consta in realocarea a 10% din cele 34,5%, la cat se ridica in prezent contributia angajatilor la sistemul asigurarilor sociale, catre fonduri de pensii administrate de companii private. Aceste companii urmeaza sa investeasca banii salariatilor, profitul obtinut fiindu-le returnat acestora la sfarsitul activitatii profesionale. Cotizarea este deci obligatorie, la fel ca si in cazul pensiilor publice. O prima diferenta intre fondurile de pensii publice si cele universale consta in faptul ca primele sunt distributive (angajatii contribuie pentru plata curenta a pensionarilor), iar celelalte sunt cu capitalizare, respectiv fiecarui salariat i se acumuleaza
intr-un cont individual niste economii. O alta diferenta este data de administrator: statul, in primul caz, o societate pe actiuni in cel de-al doilea.
Pentru ca un fond de pensii sa poata fi infiintat, sunt necesari cel putin 200.000 de membri. Timp de doi ani de zile, angajatul nu poate schimba fondul ales initial. Decizia privitoare la numarul minim de membri apartine Comisiei Munca si Protectie Sociala din Camera Deputatilor, pentru ca proiectul legii elaborat de MMPS cu consultanta straina prevedea ca acesta sa fie de 500.000 de membri. Deputatii considera ca mai putini membri inseamna mai multe fonduri, deci concurenta. Previne de asemenea ceea ce deja investitorii autohtoni au semnalat ca un real pericol: aparitia unor giganti financiari care ar putea monopoliza piata. Conform calculelor investitorilor, la o crestere anuala a PIB de 0,5%-2%, in urmatorii cinci ani profitul real al fondurilor universale de pensii va fi de circa 2% din PIB in 2004-2005. Nu este deci nici o surpriza interesul unor importante banci internationale pentru administrarea acestor fonduri.
Fondurile universale de pensii vor fi administrate de societati universale de pensii. Capitalul minim al acestora din urma ar urma sa fie de cel putin 10 milioane euro in echivalent lei, din care 5 milioane euro vor fi mentinute obligatoriu sub forma baneasca. Propunerea initiala a MMPS viza fonduri de cel putin 40 milioane USD in echivalent lei, suma pe care, spun deputatii, nici o societate romaneasca nu ar putea-o avea. Toate achizitiile si tranzactiile societatilor universale de pensii (surse ale posibilelor castiguri sau pierderi pentru membrii cotizanti) sunt avizate de o Comisie de control, condusa de un presedinte.
Sindicatele vor in sistem
Proiectul legii si-a gasit deja critici in randul partenerilor sociali, sindicate si patronate. Dumitru Costin, presedintele Blocului National Sindical, sustine ca administrarea banilor nu este transparenta si responsabilitatile administratorilor nu sunt clar specificate. Petru Dandea, vicepresedintele Cartel Alfa, aduce si alte observatii. Prima si cea mai importanta este excluderea sindicatelor si patronatelor din sistem. In timp ce la fondurile publice de pensii, sindicatele sunt reprezentate in Casa Nationala de Pensii, organism ce va colecta contributiile si va administra fondurile publice, in cazul fondurilor universale asa ceva nu se intampla. „Avand in vedere lipsa de experienta a celor ce contribuie la fondurile universale, fraudele nu sunt excluse”, declara Petru Dandea. „Variantele sunt multiple. Spre exemplu, societatile de pensii pot atrage cotizanti nu pe baza
unor performante reale, ci pe cea a unei reclame agresive”. Rolul partenerilor sociali ar putea fi, in acest caz, consilierea membrilor de sindicat, apararea drepturilor lor. Un alt aspect deranjant pentru sindicate este acela ca, desi este un sistem de pensii obligatoriu, statul s-a retras complet din domeniul sigurantei si garantarii depunerilor.
Mecanismul garantarii pensiilor universale nu intruneste acceptul partenerilor sociali. Sistemul public de pensii este dependent de echilibrul care
exista intre numarul salariatilor si cel al pensionarilor. Fondurile universale depind de dezvoltarea economiei in ansamblu. Daca aceasta merge bine, acumularea va fi serioasa, daca nu, riscurile sunt mari.
Desi cele doua sisteme sunt net diferite, legiuitorul vrea sa introduca un sistem de garantare a pensiei cumulat pe cele doua sisteme. „Fiecare trebuie sa aiba propriul sistem de garantare. Metoda aleasa de MMPS va atrage dupa sine o diminuare a responsabilitatilor pe toata linia. Este normal ca riscurile mari, cele din pilonul doi, sa fie garantate in alt sistem”, spune Dandea.
Fondurile universale de pensii nu sunt inca litera de lege. Indiferent de schimbarile pe care Parlamentul
le-ar putea aduce, este unanima opinia ca, in ipoteza administrarii cu buna-credinta a miliardelor provenite de la salariati, acestia vor avea la batranete o cu totul alta soarta decat pensionarii de azi, iar economia nationala va primi, in urmatorii 30 de ani, o gura de oxigen in valoare de 150 miliarde USD.