Planurile de extindere se află pe biroul noului secretar al Apărării, Mark Esper, și sunt examinate de Congres. Dar care este motivul acestei noi curse de înarmare navală? China, care de peste un deceniu lansează nave de război cu o viteză uimitoare, amenințând că va face din PLAN, Marina din cadrul Armatei de Eliberare a Poporului Chinez, cea mai mare forță navală din lume, până în 2030. Obiectivul Chinei, de fapt, este dea concura cu Statele Unite în ceea ce privește numărul de portavioane – un simbol al proiecției puterii în lume – și nu numai, este scris pe it.insideover.com

Viitorul Marinei Militare a SUA

Potrivit strategilor de la Pentagon, viitorul Marinei Militare a SUA trebuie să ia în considerare o „creștere semnificativă” a unităților sale de luptă. Recomandarea ar fi să se ajungă la o flotă de peste 500 de nave, raportează unele documente publicate de site-ul specializat „Defense News”. Totuși, această extindere ar include și schimbări la baza strategiilor navale: mai puține portavioane și unități de tonaj considerabil în favoarea ambarcațiunilor mai mici, guvernate și de inteligența artificială.

Echipele numite de secretarul Apărării SUA ar dezvolta o flotă care ar trebui să numere între 480 și 534 de nave – luând în considerare o creștere cu 35% a dimensiunii flotei față de cea actuală, care între unități de suprafață și submarine convenționale, se așteaptă să ajungă la o flotă de 355 de nave până în 2030. Un număr care, conform programelor de expansiune promise Beijingului de către liderii săi militari, ar pune Washingtonul în situația stânjenitoare de a pierde primatul pentru cea mai mare forță navală din lume, în scurt timp.

Având în vedere viteza cu care China lansează fregate, distrugătoare de rachete, submarine și unități de atac rapid, nu este un secret faptul că Washingtonul ar putea fi depășit în următorii ani. Până la sfârșitul anului 2020 și, în ciuda loviturii dure primite din cauza pandemiei de coronavirus, flota de război chineză ar trebui să ajungă la 360 de unități. Majoritatea sunt destinate să monitorizeze Marea Chinei de Sud, pe unde trec marile rute comerciale și unde Beijingul își revendică dintotdeauna propriile „drepturi ancestrale”, amenințând cu destabilizarea întregii regiuni a Pacificului.

„Vom construi această flotă într-un mod care să echilibreze provocările de mâine cu nevoile de promptitudine de astăzi și să nu creăm o Marină goală în acest proces”, a declarat secretarul Apărării, Esper.

„Pentru a obține acest rezultat, trebuie să creștem finanțarea pentru construcția navală și disponibilitatea de a susține o forță majoră. A face acest lucru și a găsi banii în bugetul Marinei și în alte părți pentru a fi real, este un lucru pe care atât eu, cât și conducerea Marinei suntem angajați să îl facem”.

Problema, de fapt, așa cum se întâmplă adesea, este că și o mare putere precum Statele Unite, în epoca crizei economice globale în care au loc războaie purtate cu strategii diplomatice și nu cu avioane și fregate, trebuie să își facă socotelile; și să acorde prioritate altor proiecte care au de-a face cu Apărarea. Cu toate acestea, apărarea unei supremații, oricât de inutilă ar părea, este oricum reflectarea unei schimbări epocale. Și este clar că Washingtonul nu vrea să se uite în oglindă, văzându-se depășit de Beijing la orice nivel, cu atât mai puțin în această cursă pentru armamentul naval.