În Italia, miliardarul populist Berlusconi a pierdut într-un final suportul Parlamentului, în timp ce în Grecia, o a treia generație de lideri eleni a fost înlocuită cu unii care au servit atât Banca Centrală Europeană, cât și Federal Reserve.
Întrebarea care se pune acum, atât în Italia, cât și în Grecia, este dacă acești tehnocrați pot avea succes acolo unde liderii aleși au eșuat – dacă presiunea venită din partea Uniunii Europene sprijinită de saltul piețelor financiare va fi îndeajuns pentru a îndepărta cultura adânc înrădăcinată a patronajului politic, pe care experții o învinuiesc de încetinirea creșterii economice și de criza financiară care a înrobit ambele țări.
Unii spun că există loc de optimism. „În primul rând, numai faptul că au fost întrebați în asemenea circumstanțe dificile înseamnă că dețin un mandat“, spune Iain Begg, un expert în uniunea monetară europeană la London School of Economics. „Este adevărat, nu este o alegere democratică, dar este o urmare a nemulțumirilor față de ciorovăielile clasei politice“.
Odată ce ai ajuns să ceri bani de peste hotare, îți cam pierzi dreptul asupra democrației. În Grecia – care este leagănul democrației – Papandreou a fost forțat să își terfelească tentativa radical democratică de a avea un referendum cu privire la răscumpărare.
În Italia, a devenit foarte clar că atâta timp cât Berlusconi va fi la putere, italienii nu ar fi primit niciun ajutor din partea BCE sau de la Sarkozy sau Merkel. Așa că a trebuit să plece. Acest scenariu ar putea continua la nesfârșit, cu BCE, Merkel și Sarkozy exercitând tot mai multă putere până ce oamenii vor exploda cu resentimente față de pierderea suveranității și a autodeterminării.
SURSA: Business Insider
