Capital: Ce noutăți aduc codurile în ceea ce privește prescrierea faptelor în cazul infracțiunilor de înșelăciune?
A.O: Reducerea drastică a pedepsei, de la un maxim de 20 de ani la unul de 5 ani, înseamnă reducerea termenului de prescripție, inclusiv în cazul proceselor în curs, în această din urmă situație fiind vorba de termenul de prescripție specială. Concret, înșelăciunea se prescrie în 5 ani – socotiți de la data săvârșirii faptei. Așadar, pentru fapte de înșelăciune mai vechi de 5 ani nu se mai pot depune plângeri penale, iar acest lucru este valabil indiferent de cuantumul pagubei, pentru că în actualul cod nu s-a preluat noțiunea de înșelăciune care a produs consecințe deosebit de grave. Iar pentru urmăririle penale/procesele începute până la intrarea în vigoare a noului Cod penal, acestea se vor putea prescrie într-un interval de 7 ani și jumătate sau 10 ani, după cum se va cristaliza ca interpretare unitară în practica judiciară noțiunea aplicării legii penale mai favorabile pe acest subiect. Așadar, dacă procesul durează peste această perioadă, acțiunea penală se stinge.
Capital: În ce constă procedura de împăcare a părților?
Antoniu Obancia: Împăcarea părților înlătură răspunderea penală la infracțiunile pentru care așa ceva este prevăzut explicit. Este vorba de împăcare între suspect/inculpat și partea vătămată/partea civilă. Există o similitudine cu instituția infracțiunilor pedepsibile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în sensul că retragerea plângerii constituie tot o formă de împăcare și are același efect, adică stingerea acțiunii penale.
Există și deosebirea că împăcarea părților poate interveni pentru a produce efectul stingerii acțiunii penale, până la citirea actului de sesizare a instanței, în vreme ce instituția plângerii prealabile permite stingerea acțiunii penale prin retragerea plângerii până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Capital: Cum funcționează acordul de recunoaștere a vinovăției?
A.O: Instituția constituie o procedură specială cu un semnificativ caracter de noutate și se aplică acolo unde infracțiunea care face obiectul cauzei este pedepsită cu până la 7 ani de închisoare. Poate avea inițiativa acordului atât inculpatul, cât și procurorul.
De altfel, în practică, procurorii informează deja inculpații chiar odată cu aducerea la cunoștință a punerii în mișcare a acțiunii penale despre posibilitatea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției. Premisa o constituie recunoașterea vinovăției (faptă – încadrare juridică) și se agreează asupra felului, cuantumului și formei de executare a pedepsei, toate stabilite cu procurorul.
Odată încheiat, procurorul nu mai emite rechizitoriu, ci supune acordul validării instanței de judecată.
Important este că acordul de recunoaștere a vinovăției se poate cumula cu instituția trazacționării/medierii laturii civile acolo unde este prejudiciu. Iar dacă asupra prejudiciului nu se ajunge la așa ceva, instanța poate valida acordul strict pe latură penală, lăsând nesoluționată acțiunea civilă.
