Un site din India – ipaidabribe.com, înființat de activiști anticorupție, arată cât de corupți sunt oficialii acestei țări: sunt prezentate peste 8.500 de cazuri de dare de mită, în valoare de 375 de milioane de rupii (8,4 milioane de dolari). De exemplu, pentru ca un polițist să binevoiască să înregistreze o plângere privind furtul unui telefon mobil trebuie să-i bagi în buzunar 100 de rupii, pentru eliberarea unui certificat de căsătorie șpagă funcționarului ajunge însă la vreo 500 de rupii, scrie site-ul amintit.
Cifrele sunt mult mai mari când este vorba, de exemplu, de restituirea impozitului pe venit, unde „comisionul“ este fix 10%, ceea ce înseamnă sume între 5.000 și 50.000 de rupii pentru fiecare caz în parte.
Dar mai mult decât să le sesizeze astfel de rapoarte nu pot rezolva mare lucru. Kaushik Basu, consilier-șef al ministrului indian de Finanțe, sugerează că de vină e tocmai legea, care tratează drept infracțiuni atât darea de mită, cât și primirea de mită. În opinia sa, este greu să arăți cu degetul un oficial corupt, pentru că nu doar el, ci și cel care i-a dat mită încalcă legea, iar dacă acesta face plângere, riscă să fie judecat sau, mai probabil, silit să dea încă o dată mită, de data aceasta poliției.
Basu vrea să legalizeze doar așa-numita „mită de hărțuire“, cea pe care o persoană o plătește pentru a obține lucruri la care are dreptul legal. În astfel de cazuri, susține Basu, „donatorului“ trebuie să i se asigure imunitate, iar plângerea sa, dacă e dovedită, ar trebui să ducă nu doar la pedepsirea „beneficiarului“, ci și la despăgubirea „donatorului“. Teama de a nu fi prinși ar trebui să-i facă pe „beneficiari“ mai reținuți, atunci când e vorba să ceară mită.
Din tonul plângerilor raportate site-ului anticorupție rezultă că există multe persoane hotărâte să riposteze împotriva oficialilor corupți, iar ideea lui Basu ar putea fi luată în considerare. Ca și cea de a transfera cât mai multe tranzacții pe Internet, pentru a evita contactul dintre „donator“ și „beneficiar“.
