Secretul succesului polonez pe piaţa internaţională a merelor îl constituie structura proprietăţii agricole. Marile livezi, constituite fie prin retrocedarea în natură a vechilor domenii nobiliare sau eclesiastice, fie prin asocierea micilor proprietari, asigură în urma volumelor mari de producţie, care pot fi preluate de marile lanţuri de retail, veniturile necesare pe de o parte lucrărilor specifice, dezvoltării şi investiţiilor, finanţării creditelor şi, cel mai important, accesării fondurilor europene.
Polonezii intenţionează să producă în sezonul 2012-13 cu 14% mai mult decât în cel precedent vizând obţinerea unei recolte de 2,9 milioane tone, aproape un sfert din producţia Uniunii Europene, potrivit USDA.
Aceasta va face ca exporturile de mere proaspete să crească la 0,9 milioane tone (+12,6%).
Polonezii exportă deja de câţiva ani buni cea mai mare parte a producţiei de mere în afara Uniunii Europene (aici cei mai importanţi parteneri fiind Germania şi Cehia). Orientarea predilectă a polonezilor se dovedeşte a fi „spre est” cu un interes crescut pentru marile componente ale fostei URSS – Rusia, Ucraina şi mai nou Kazahstan.
Producătorii polonezi au ştiut să profite de tendinţele de creştere a consumului de mere de pe aceste pieţe ale lumii emergente unde creşterea standardelor de viaţă susţinute de consolidarea clasei de mijloc a determinat creşterea interesului pentru hrana sănătoasă în general şi fructele proaspete în special.
Aceste tendinţe atât de dinamică socială cât şi de consum sînt din ce în ce mai evidente şi în Kazahstan ţara în care importurile de mere au atins în ultimii 5 ani în medie 125 000 de tone.
