Pentru economistul Liviu Voinea, intervenţia Fondului a permis evitarea ‘unei crize majore pentru ţară’, dar nu a rezolvat nimic la nivel macro-economic. ‘FMI-ul ne-a cerut să facem reforme monetare, nu structurale. De fapt, am obţinut puţin timp, dar problemele economiei noastre sunt aceleaşi’, declară acesta.
Grav afectată de criză, România s-a hotărât să contracteze un împrumut de 20 de miliarde în martie 2009, din care 12,9 miliarde de euro sunt acordaţi de FMI. Condiţia impusă de Fond a fost reducerea drastică a cheltuielilor, mai ales cele din aparatul administrativ. Ca să respecte contractul, guvernul român de centru-dreapta a adoptat măsuri extreme, uneori chiar mai dure decât cele recomandate de FMI.
La începutul anului trecut, mişcări sociale de amploare au avut loc în întreaga ţară. Îngrijorat de această evoluţie, chiar Dominique Strauss-Kahn a declarat într-o intervenţie pe France 2, în primăvara lui 2010, că recomandase autorităţilor române să majoreze mai degrabă taxele decât să reducă atât de drastic veniturile funcţionarilor.
Iritat, preşedintele Traian Basescu i-a răspuns atunci că varianta sa nu era o soluţie bună, deoarece ‘ar menţine cancerul din bugetul public al României’. Mai recent, el a declarat că instituţia financiară internaţională nu este ‘biciul lui Dumnezeu peste guvernul României şi peste Parlament’. În pofida acestor declaraţii, relaţiile dintre FMI şi Bucureşti au rămas bune.
Autorităţile române şi-au respectat angajamentul de reducere a deficitului şi, în martie trecut, s-a semnat un nou acord de tip preventiv, care pune la dispoziţie o linie de credit de 5 miliarde de euro. Este al optulea acord de la căderea regimului comunist în 1989. Liviu Voinea concluzionează: ‘România a avut întotdeauna nevoie de o intervenţie externă pentru a-şi realiza reformele, aproape că a devenit o cultură!’.
