Cele mai importante firme specializate aveau în colectare după primele şase luni ale anului creanţe de de doar 615 milioane de euro, cu 35% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a lui 2011. Este prima scădere semestrială a pieţei de la debutul crizei economice.
Explicaţiile ţin de reducerea substanţială a volumului de credite acordate de bănci populaţiei în condiţiile în care restanţele la creanţele aferente creditelor de consum domină în portofoliile recuperatorilor.
“În ciuda contextului crizei economice care s-a manifestat în România şi în ultimii ani, industria colectării creanţelor a avut o evoluţie ascendentă. Astfel, în 2009 şi 2010 s-au înregistrat creşteri de piaţă semnificative în industrie, ajungându-se până la 76%, respectiv 54%. Însă, începând cu anul 2012, piaţa a început să arate semne de scădere, în special pe segmentele B2C (debitori persoane fizice) şi Debt Purchase (achiziţie de creanţe)”, arată un studiu al Asociaţiei de Management al Creanţelor Comerciale.
Câteva sute de euro pe cap de restanţier
Pe de altă parte însă, costurile la care firmele specializate achiziţionează pachete de credite de la bănci au scăzut substanţial în ultima perioadă.
“Pachetele de crenţe sunt cumpărate de la bănci la 7,8,10, maximum 15% din valoare. Media este undeva la 12% şi a scăzut mult faţă de anii 2008-2009 când vorbeam şi de 25%-30%”, spune Constantin Coman, director general adjunct şi viitor director general la Coface România.
În condiţiile în care băncile vând mai mult credite de nevoi personale fără garanţii a căror valoare medie se situează undeva între 3000 şi 5000 de euro vorbim de un preţ de achiziţie de maximum 500-600 de euro.Din momentul în care compania de recuperare a încheiat contractul cu banca, clientul restanţier trece în administrarea respectivei firme. El va trebui să achite datoria nu către bancă ci către respectiva firmă.
Negocieri cu clienţii
Firmele specializate în recuperea de creanţe sunt dispuse, cel puţin declarativ, să rezolve cu clienţii problema datoriilor şi chiar să negocieze cu aceştia. Unele companii au demarat şi campanii de comunicare în acest sens. O astfel de atitudine este firească dacă luăm în considerare că ar fi de ajuns ca firmele să recupereze doar o treime din valoarea creditului pentru a fi pe profit.
Calculul este simplu. Cristian Ionescu, fostul director al Coface, a arătat pentru Capital, că valoarea costurilor operaţionale aferente recuperării unui credit nu depăşesc 10% din valoarea respectivului împrumut. Cum firmele cumpără de la bănci la 10-12% din valoare, rezultă un cost total de până în 25%. În aceste condiţii, cel puţin teoretic, firmele au de unde să lase în negocierea cu clienţii.
