Mișcările civice din România sunt mișcări de tip soft, iar efortul lor de a schimba cu adevărat România este un eșec. Iată “impactul” lor:
locul 2 din Europa la capitolul SĂRĂCIE, după Bulgaria (la o diferență foarte mică)
– 150.000 copii ai României adorm flamanzi (statistica include doar cei din mediul rural)
peste o treime din copiii României trăiesc sub pragul sărăciei
– 21,5% din copiii României trăiesc în condiții materiale extrem de precare (numărul 1 în EU, unde media este 5,9%)
– 1 din 3 romani nu au acces la apa curentă (apropo de igiena în pandemie..)
– 7 din 10 romani nu și-au permis în 2018 să cumpere mâncare sau produse pentru îngrijirea casei, nici să își plătească facturile la timp.
– O treime dintre romani nu au în casa mașină de spălat rufe, TV sau calculator
– ultimul sau penultimul loc în UE la ponderea firmelor mici și mijlocii/ mia de locuitori, cu tot cu Start up Nation (Raport anual EU asupra IMM în 2019)
– doar 10% din IMM-uri au activitate de inovare (ultimul loc din EU)
Mă uitam pe site-ul uneia, o Platformă pentru România, o Mișcare cu mii de membrii, cu zeci de filiale în tară și în străinătate și ce vedem?
Vedem poze cu plantări de copaci (în timp ce mii de metrii cubi de lemn sunt tăiați ilegal).
Vedem acțiuni intitulate: Protejăm spitalele, mai exact o donație de halate și mânuși către un spital de urgența (în timp ce bugetul santatatii alimentat în proporție de 90% din bani romanilor este terfelit an de an, în timp ce mor oamenii în spitale de la infecții dispărute din lumea civilizată de acum zeci de ani, în timp ce curge apa pe pereți în saloane, în timp ce asculți neputincios suntele șobolanilor)
Vedem acțiuni unde se cer donații pentru cei care nu au tehnic posibilitatea să facă școală on line (în timp ce 26% din absolvenții de gimnaziu părăsesc scoală când trebuie să meargă la liceu, atenție! Învățământul obligatoriu este până în clasa a X-a inclusiv, în timp ce zeci de mii de copii au unul sau ambii părinți plecați în străinătate, în timp ce mii de copii sunt plasați în centre de plasament, iar alții s-au sinucis, în timp ce zeci de mii de copii au grave probleme emoționale, devin triști, apatici, dezinteresați, demotivati, doar plini de dor după părinții lor izgoniți de corupție și sărăcie.
Mișcările civice din România vor ploaie fără tunete si fulgere.
Liderii adevărați ai Mișcărilor Civice sunt cei care fac istorie!
Brit Emmeline Pankhurst a fondat Liga Francizei pentru femei în Anglia în 1889. Liga a organizat numeroase manifestații, precum și măsuri mai extreme, cum ar fi greva de foame, în semn de protest, pentru eșecul guvernului britanic de a da femeilor dreptul de vot. Emmeline a fost arestată de mai multe ori și a intrat în greva foamei. Femeile britanice au câștigat legal dreptul la vot la 2 iulie 1928, ca urmare a eforturilor sale.
Poate cel mai cunoscut activist pentru drepturile civile din S.U.A. este Dr. Martin Luther King, Jr., care a condus o mișcare nonviolență pentru schimbare în anii ’50 și la începutul anilor ’60. El a pledat pentru proteste, ca organizarea de bază și neascultarea civilă, în locul activismului violent. În 1964, la 35 de ani, Martin Luther King, Jr. a devenit cea mai tânără persoană care a câștigat premiul Nobel pentru pace (atunci). King a fost asasinat pe 4 aprilie 1968.
Când s-au adoptat legi cum ar fi al 19-lea amendament (care acordă sufragiu femeilor în 1920), Legea privind standardele de muncă echitabile din 1938 (care a creat salariul minim), Legea privind drepturile civile din 1964 (care a scos în afară legii multe forme de discriminare rasială) și Actul privind aerul curat din 1970 – adesea uităm că acele victorii au avut zeci de ani de muncă ale societății civile.
Întreagă istorie a progresului libertății umane arată că toate concesiile făcute cererilor ei s-au născut dintr-o luptă serioasă.
Dacă nu există nici o luptă, nu există progres.
Limitele tiranilor sunt date de rezistența celor pe care îi asupresc.
Această luptă poate fi una morală sau poate fi una fizică sau poate fi și morală și fizică, dar trebuie să fie o luptă.
NOI trebuie să luptăm pentru a reconstrui infrastructura noastră, școlile, spitalele, aeroporturile. Pentru că asta ne va aduce NOUĂ plus valoare că cetățeni, bunăstare, locuri de muncă, o viața mai bună și mai sigură pentru familiile noastre. Pentru că nimic din ceea ce NOI ne-am putea dori pentru viitorul nostru, prin puterea noastră legitimă, nu este imposibil de realizat.
Putem să ne dorim un viitor mai bun, o educație mai performantă, un spital mai bun, pentru că avem dreptul legitim să o facem. Putem să ne dorim asta pentru că merităm și pentru că resursele statului folosite eficient, folosite pentru NOI, ne permit să ne îndeplinim această dorință.
Tot ce facem ACUM, are ecou peste generații. Tot ce sădim ACUM, are ecou peste generații, tot ce decidem ACUM, are ecou peste generații. Doar NOI, prin puterea legitimă pe care o avem, putem DECIDE cum va arata această moștenire pentru copiii nostrii, pentru nepoții nostrii….
Iubirea pentru această tară, înseamnă mai mult de a cânta imnul de 1 decembrie, dragostea pentru aceasta tară necesită a vorbi cu voce tare, cu o voce puternică… despre ceea ce este drept, despre ce este legitim, despre ce suntem îndreptățiți să primim.
Pentru că NU există un Stat care nu oferă, un Sistem care nu ajută, un Guvern care nu face…NOI…NOI trebuie să influențăm Sistemul conform nevoilor noastre! Nu în puterea altora stă voință de a face o schimbare, ci în puterea NOASTRĂ stă voință de a face o schimbare.
În 1900, oamenii care au solicitat votul femeilor, legi care protejează mediul și consumatorii, dreptul lucrătorilor de a forma sindicate, un impozit progresiv pe venit, o asigurare pentru limita de vârstă, ziua de muncă de opt ore, au fost considerați idealiști, nepractici, visători utopici sau socialiști periculoși. Acum luăm aceste idei ca atare.
Ideile radicale ale unei generații devin simțul realității pentru următoarea.
Mișcările civice sunt o sursă de mândrie națională.
România are nevoie de mișcări civice autentice, independente, dar în același timp puternice, provocatoare, inspirate, aflate permanent în stare de alertă pentru paza democrației, valorilor, tradițiilor.
Și da…pentru stoparea tăierilor ilegale de păduri, nu facem poze plantând 10 copăcei, ca Mișcare Civică adunăm miile de voluntari, ne legăm cu toții de câte un copac și facem greva foamei.
Și da…pentru spitale fără igrasie și fără șobolani, ca Mișcare Civică adunăm miile de voluntari, ne legăm cu toții de porțile spitalelor și facem greva foamei.
Pentru că…nu-i așa, liderii adevărați ai Mișcărilor Civice sunt cei care fac istorie.