Victoria Germaniei contra Scoției, 5-1, va însemna o bornă pentru acest Campionat European. Dar prezența lui Heidi Beckenbauer va fi de neuitat.
Germania întreagă s-a trezit ieri dimineață cu un singur gând: victoria obligatorie contra Scoției în deschiderea de la Munchen a Campionatului European. Până ieri, oamenii își vedeau de ale lor. Euro 2024 nu exista decât pe indicatoarele de tot felul, în media și, mai ales, în invazia fanilor care începeau să vină.
Marienplatz și Poarta Brandenburg sub asalt
De ieri dimineață, fanii germani, după ce au luat un brezel cu sare, celebrii lor covrigi, și o cafea, sau, hai un weiss-beer, au început să curgă către Munchen. Au ocupat Marienplatz, piața simbolică dăltuită de la 1158, sau, la Berlin, au ocupat Poarta Brandenburg, cea interzisă pentru frații din fosta RDG după ridicarea în 1961 a blestematului Zid al Berlinului. Redevenită liberă pe 22 decembrie 1989, ca simbol al reunificării și al libertății. Azi, unul dintre simbolurile Europei, precum, la repezeală, Tour Eiffel, Colosseum, Palatul Buckingham…
Media germană a pus în mișcare mari vedete care să încurajeze Mannschaft. Handbaliștii Johannes Golla și Lukas Mertens, antrenorul Bennet Wiegert, fostul internațional Oliver Bierhoff, antrenorul de baschet Gordon Herbert, o suită de vedete din showbizul lor. Toți să-i încurajeze pe Nagelsmann, Gundogan & company. Care n-au rămas datori nimănui. Meciul, 5-1, n-a avut istoric. Prestația, naționalei germane, da. Organizare, furie, forță, putere, voință. Încredere. Exact calitățile lor.
„Sărutul lui Heidi către Cer”
Scorul va rămâne în statistici prin proporțiile lui. Dar seara va rămâne în inimi pentru prezența pe teren, mângâind trofeul, a lui Heidi Beckenbauer, soția celui mai mare fotbalist german, una dintre marile personalități nu doar ale sportului. Marele ziar Bild, la propriu, a împărțit azi prima pagină în două. O parte are titlul „Mulțumim pentru primul party!”. Cealaltă, cu celebra fotografie în care Heidi se uită în sus: „Sărutul lui Heidi către Cer”. Și, la interior, pe o pagină cât un afiș : „Aici îi zâmbește Heidi către Franz al ei din Cer”.
Franz Anton Beckenbauer ne-a părăsit pe 7 ianuarie 2024. Avea 78 de ani și câștigase tot ce se putea câștiga. A demonstrat totul în fotbal și mai mult decât atât. A fost jucător, antrenor, manager, organizator, ambasador al unui joc căruia i-a dedicat întreaga viață. A fost respectat și omagiat de marile personalități ale lumii: Papa Ioan Paul, Nelson Mandela, Muhamad Ali, Henry Kissinger, Luciano Pavarotti, Michael Schumacher și închid lista, că ne apucă noaptea.
Franz. Atât
Acum 6 ani, la Campionatul Mondial din Rusia, am cunoscut un ziarist german de origine greacă. Dimitris Dimoulas. Îmi place să cred că am rămas prieteni. A făcut două interviuri cu Beckenbauer. „Dimi, cum era? Arogant? Superior?” „Nooo! La cât de mare era…”. „Era modest?” „Nu, nu modest. Era respectuos, diplomat și sincer. Ca ziarist, te făcea să crezi că ești important pentru el. Și credea asta”.
Când Beckenbauer a urcat la Cer, presa germană a tipărit ediții speciale care plângeau. „Pentru totdeauna, Der Kaiser”, a titrat Kicker. Sau „Lumea fotbalului a pierdut o mare personalitate. Noi l-am pierdut pe Kaiser”.
I-a plăcut și a acceptat să i se spună Franz. Atât. Deși e un nume destul de comun la germani. Dar a fost ca Elvis, ca Freddie, ca Diego. Atât.