suntem noi, pentru o tara in plin proces de reindustralizare: structura economiei si ameliorarea grabnica, decisiva a acesteia, care depinde inclusiv de capitalul autohton.Si nimeni nu dezbate adevaratele modele de succes de urmat: ne vom inspira de la „tigrii Asiei”? Coreea e greu de replicat ca succes in aceste vremuri de deschidere, cu toate ca, in protectionismul lor inaplicabil zilei de azi au „ars” decenii de dezvoltare catre o economie moderna, reusind sa dezvolte „campioni globali” de tipul Hyundai (starul industriei auto mondiale din ultimii ani) sau Samsung – cu profituri de zece ori mai mari decat rivalul Sony! Poate Taiwan-ul cu o economie liberala si bazata pe IMM, inclusiv in sectoare puternic tehnologizate, sa fie de urmat in secolul XXI. Sau, poate, „tigrul celtic”, Irlanda? Nu avem diaspora lor sa devenim sediul european al mai tuturor transnationalelor americane, dar ca tara cea mai mare din Balcani avem o mica sansa.Valoarea adaugata inalta este calea sigura spre bunastarea unei natiuni, care invariabil se obtine prin trecerea „centrului de greutate”, „masei critice” a economiei de la industriile cu munca bruta intensiva sau cele energofage (cazul nostru) catre sectoarele care folosesc cat mai multa tehnologie de ultima ora si cat mai multa munca intelectuala (cazul tuturor „tigrilor” si „dragonilor” de succes). In cadrul dezbaterilor privind imbunatatirea Codului fiscal pentru 2005, am lansat, impreuna cu colegii din „Consiliul Economic al JCI Romania”, o idee care, o data aplicata, ar cataliza un adevarat salt spre valoare adaugata mai inalta – indiferent de sector! – si, in plus, ar duce la un „salt cultural” major pentru multi intreprinzatori, antreprenori din Romania.Extinderea optiunii de a beneficia de impozit pe cifra de afaceri de la microintreprinderi catre firmele mici si medii (IMM) ar duce la o revigorare fara precedent a capitalului romanesc si ar orienta acest capital cu precadere in investitii cu mare potential de valoare adaugata inalta si profit. Actuala cota de 1,5% din cifra de afaceri devine astfel foarte stimulativa pentru cei cu rate de profit net mai ridicate de 6%, in conditiile impozitului de 25% pe profit, respectiv pentru profitabilitati peste 7,9% la 19%, cota din 2005. Daca impozitul ar creste la 2,0%, pentru a evita eventuale minusuri la buget, tot ar fi atractiv pentru cei profitabili: de la rate de 8% in sus, respectiv de la 10,5% cand impozitul pe profit devine 19%.Majoritatea firmelor cu valoare adaugata sporita din industrie sau servicii si-ar declara integral profiturile si – mai mult – le-ar reinvesti rapid. Firmele cu valoare adaugata redusa ar fi fie presate de mecansimul concurential, fie „geloase” pe succesul primelor si ar face eforturi sa migreze catre zone de valoare adaugata inalta, de unde noul regim fiscal ar merita adoptat si le-ar aduce avantaje pe termen mediu si lung.Sa ne imaginam o mare intreprindere de confectii care lucreaza 90% in lohn si a reusit doar in mica proportie sa-si dezvolte propria marca. Aceasta si-ar inregistra o companie – „pui” in noul regim fiscal si si-ar retine pentru investitii toate profiturile date de marca proprie in noul regim. Treptat, intreaga companie ar deveni „geloasa” pe succesul „puiului” si fie isi va transfera si alte sectii spre acesta, fie, prin contagiune, va face efortul de a trece la valoare adaugata mai inalta. Cine n-ar fi tentat de noul regim? Un gigant auto, care automat are un cost ridicat din amonte (partea din cifra de afaceri pentru care au adaugat valoare industriile din amonte). La fel, marii retaileri – cash & carry, hipermarket. Insa gigantii auto sau din comert – in cvasi-totalitate transnationale din vest – au alte argumente de competitivitate decat regimul fiscal favorabil IMM. In plus, serviciile, sub-reprezentate in structura economiei, vor fi puternic stimulate prin acest regim si vor aduce la suprafata multe din profiturile acum ascunse prin diverse tertipuri.Uniunea Europeana va interzice prin aquis orice impozit pe cifra de afaceri, din 2007. Totusi, regimul fiscal propus ar putea supravietui si dupa aderare – metamorfozat intr-un impozit forfetar pe „excedentul brut din exploatare” (acea parte din cifra de afaceri ce oglindeste valoarea adaugata de firma). Oricum, chiar si intervalul de doi ani pana in 2007 ar fi suficient pentru consolidarea capitalului romanesc in ideea de a castiga in competitivitate pe baza de valoare adaugata inalta: tehnologii noi, management si munca eficienta, munca intelectuala si valori intangibile de tipul brand-urilor proprii cu impact in piata tinta.