Incidentul legat de închiderea Agenţiei Sohnut pe teritoriul Rusiei se încadrează în tendinţa generală de răcire a relațiilor ruso-israeliene. Israelul, în ciuda poziției sale geografice, face parte din Occident, iar conflictul dintre Rusia și Occident nu a putut decât să afecteze relațiile cu acest stat.
Relațiile Rusia – Israel
Mai mult, semnele unei astfel de deteriorări au început să apară chiar înainte de 24 februarie, în condiţiile în care fostul angajat al forțelor speciale israeliene Benjamin Netanyahu, care a reușit să construiască relații personale cu Vladimir Putin, nu mai era prim-ministru al Israelului.
Iar atunci când Israelul a luat parte la întâlnirea din luna aprilie de la baza aeriană Ramstein din Germania, unde s-a convenit asupra unui mecanism de acordare de asistență militară Ucrainei, aceste semnale au devenit şi mai numeroase, aşadar să ne amintim de declarația lui Serghei Lavrov despre posibila origine evreiască a lui Adolf Hitler.
Ulterior, Israelul a anunțat că Vladimir Putin a prezentat scuze într-o convorbire telefonică avută cu premierul israelian, Naftali Bennett, dar partea rusă nu a făcut nicio declarație publică în acest sens. Nemulțumirea Rusiei față de retorica actualului premier israelian Yair Lapid ar putea să fi devenit un factor suplimentar, dar în niciun caz unul primordial.
În toamnă sunt programate alegeri parlamentare în Israel și, poate că ar fi bine să aștepte rezultatele lor (dacă printr-o minune revine Netanyahu). Dar Agenţia Sohnut din Rusia va fi închisă pentru că şi în timpul guvernării lui Netanyahu afacerile de tipul ‘business as usual’ nu mai funcţionau.
Ar putea să existe noi acorduri locale cu privire la Siria, dar, ele vor fi semnate în situația actuală, în care Rusia nu numai că s-a despărțit de Occident, dar a devenit şi mai apropiată ca în trecut de conservatorii iranieni, după cum demonstrează recenta vizită a lui Vladimir Putin la Teheran.
Cu toate acestea, subiectul ”Sohnut” este important într-un alt context. Ruptura cu Occidentul a determinat Moscova să considere drept inacceptabilă orice strângere de informații despre cetăţenii ruși, care apoi poate fi transmisă în străinătate, precum şi stimularea emigrării personalului valoros pentru economie. Această abordare nu are un specific strict israelian, ci se aplică în absolut toate cazurile, la adresa tuturor.
Revine percepția sovietică asupra amenințărilor
Situația unei ”cetăți aflate sub asediu” duce la restabilirea percepției sovietice asupra amenințărilor – argumentele legate de libertățile democratice și drepturile omului nu mai funcționează. Dacă ne amintim din istorie, în acea perioadă viitorul conducător al Sohnut, Natan (pe atunci Anatoli) Şcearanski, a fost condamnat în URSS exact pentru strângerea de informații despre persoanele cărora li se respingea dosarul de către autorităţile URSS şi cererea de repatriere în Israel, cărora nu li s-a permis să emigreze în Israel.
Acest fapt era considerat drept infracţiune, din cauza că aceste persoane au lucrat cândva în industriile de apărare (iar în perioada URSS industriile de apărare includeau o mare parte a economiei sovietice).
Așadar, Şcearanski a fost condamnat în conformitate cu Articolului 64 din Codul Penal al URSS (Înaltă trădare). În Rusia post-sovietică, Şcearanski, care în acea perioadă devenise un politician israelian și care a deținut în repetate rânduri posturi în ministere, nu mai era perceput ca un ”trădător” – acest lucru a fost posibil să se întâmple în condiţiile unui dialog cu Occidentul și a apropierii de Israel.
În momentul de faţă, practicile sovietice nu au fost practic pe deplin refăcute (în URSS, de exemplu, chiar și cercurile de studiere a limbii ebraice erau interzise), dar psihologia sovietică revine, a conchis Aleksei Makarkin, analist politic, pentru canalul de Telegram al Bunin&Co.
