Politica monetară își stabilește să atingă o țintă de inflație în viitor. Motivul este simplu. Politica monetară are efecte după perioade lungi de timp, până la doi ani. Astfel, rata inflației de astăzi este o combinație între deciziile de politică monetară din trecut, șocuri cu efecte temporare prezente și asteptările populației despre evoluția viitoare a prețurilor. Din luna iunie a acestui an, prețurile au început să scadă. Am intrat într-o perioadă de deflație. O mare parte din scăderea prețurilor s-a datorat scăderii de TVA pentru bunuri alimentare. Acesta este șocul care are efecte în mare parte tranzitorii. Teoretic, ar trebui să ignorăm efectele acestui șoc. Și, tot teoretic, efectele acestui șoc dispar după 12 luni. Spun teoretic pentru că o parte din acest șoc se transferă în evoluția prețurilor viitoare prin așteptările pe care le creează în economie. Acesta este al doilea element despre care spuneam că influențează rata curentă a inflației. Râmane cel de-al treilea – deciziile de politică monetară din trecut.
Pentru a identifica efectul politicii monetare este nevoie de o introducere. Evoluția inflației a surprins mereu banca centrală. Până în 2013 inflația măsurată depășea mereu estimările BNR. După 2013 inflația observată a fost mereu mai mică decât estimările BNR. În iunie 2015, rata inflației a devenit negativă. În acel moment, BNR a venit cu o explicație parțial adevărată. Prețurile scad pentru că au scăzut taxele. Foarte adevărat. Dar BNR vine și spune că scăderea este temporară iar în spatele acestei scăderi există presiuni inflaționiste. Apare, totuși, un semn de întrebare. Deși spune că efectele reducerilor de taxe sunt temporare, BNR a estimat opt trimestre de inflație sub țintă. În acest moment, au mai rămas șase trimestre în estimările BNR cu o rată a inflației sub țintă.
Să ne uităm mai atent la relația rata inflației – poltica monetară. În anii în care rata inflației rămânea cu mult peste țintă, banca centrala prezenta în fiecare comunicat și rata inflației pentru așa numită inflație de bază (CORE2 ajustat). Inflația de bază este ce rămâne din indicele prețului de consum (IPC) după ce sunt eliminate prețuri pentru bunuri volatile și care nu pot să fie controlate direct de politica monetară. Rămânem cam cu 60% din produsele din IPC. În toți acești ani, BNR ne spunea că acest indicator este cel pe care îl influențează direct politica monetară. Din noiembrie 2013, fără să explice de ce, BNR nu a mai inclus informația în comunicatele publicate după decizia de politica monetară. Misterul este simplu de rezolvat: inflația de bază a intrat în teritoriul negativ. Aici apărea problema pentru BNR. Exact acele prețuri pe care susținea că le influențeaza prin politica monetară scădeau și erau cel mai departe de țintă. Surprizele nu se opresc aici. BNR estimează și în perioadă următoare o scădere a prețurilor măsurate de CORE2 ajustat. În plus, scăderea o să fie mai mare în comparație cu scăderea prețurilor măsurate de IPC. Altfel spus, după ce scoate efectele reducerilor de taxe prețurile scad mult mai mult.
