STRATEGIE Ministerul Economiei a lansat o strategie apocaliptica a industriei petrolului si energiei autohtone
Vin vremuri grele, pentru ca rezervele exploatabile de titei, gaze naturale si uraniu sunt limitate, in conditiile in care nu au fost descoperite noi zacaminte importante.
Aceasta este una dintre concluziile strategiei nationale in domeniul energiei. Subiectele despre stat sunt greu de explicat chiar si de catre cel mai bun analist. si asta pentru ca experienta ultimilor ani ne-a aratat ca zecile de strategii ale Guvernului s-au pierdut atat in birouri guvernamentale, cat si in promisiuni politice inutile. Partea buna e ca strategia gandita in laboratoarele Ministerului Economiei, pastorit acum de Codrut seres, are nu doar concluzii, ci si parti dedicate riscurilor si vulnerabilitatilor sistemului energetic, pe ansamblu. Astfel, aflam ca “o pondere ridicata a populatiei prezinta un grad de vulnerabilitate ridicat, la preturi ale energiei electrice apropiate de nivelul mediu european”, dar si ca un ritm ridicat de crestere a cererii de energie, in contextul relansarii economice, poate deregla mersul industriei.
Oficialii guvernamentali mai vorbesc despre “posibilitatea aparitiei unor efecte negative asupra concurentei in sectorul energetic la nivel european, din cauza tendintelor de consolidare din industria energetica”, dar si despre existenta, in continuare, a unor arierate la nivelul unor companii din sector, precum si a sistemului de compensare financiara intre agentii economici pe piata energiei.
Lipsa de instrumente fiscale pentru sustinerea programelor de investitii in eficienta energetica, utilizarea resurselor regenerabile si dezvoltarea serviciilor energetice sunt alte puncte vulnerabile care vor contribui la dereglarile sistemului energetic national.
Eficienta energetica redusa pe lantul productie-transport-distributie-consumator final, dar si performantele sub potential ale companiilor energetice cu capital de stat provoaca distorsionari de preturi la consumatorii finali.
Starea infrastructurii sistemului energetic national face ca, acum, costul de productie sa fie imens si, in consecinta, tariful final sa fie umflat artificial. Ministerul Economiei si Comertului a anuntat ca sectorul energetic are nevoie de investitii in valoare de 6,85 miliarde de dolari. Pierderile din sistemul energetic se ridica la 3,2 miliarde de dolari sau 4,1% din PIB. “Costul de productie este mare din cauza echipamentelor depasite, uzate fizic si moral; din cauza managementului defectuos; si, nu in ultimul rand, din cauza costurilor salariale, al caror ritm de crestere depaseste ritmul de crestere al productivitatii”, sustin analistii de la Grupul pentru Economie Aplicata. Mai precis, “cresterile de preturi trebuie sa se produca nu catre un nivel mondial sau european, ci catre un nivel care sa acopere cele doua categorii de costuri mentionate anterior”. In plus, toate investitiile ce urmeaza sa fie facute de catre noii proprietari ai celor sapte companii nationale de distributie a energiei electrice se vor regasi obligatoriu in tarife.
Potrivit strategiei nationale, pentru UE-25 se preconizeaza o crestere cu peste 25% a PIB in anul 2010 fata de anul 2000, corelata cu cresterea de circa 7% a cererii de energie si cu scaderea cu 15% a intensitatii energetice. Cresterea cererii de energie de circa 7% in statele UE in anul 2010 fata de anul 2000 se regaseste in cresteri ale cererii de petrol, gaze naturale si electricitate, carbune si energie regenerabila. Dependenta de importuri in tarile UE, la principalii combustibili energetici – petrol, gaze naturale si carbune – va creste in continuare. Aceasta dependenta va urca de la 50% in prezent la 70% in urmatorii 20-30 de ani. Aprecieri cu 1,6% pe an la cererea de petrol si cu pana la 80% a importurilor de gaze naturale in urmatorii 25 de ani sunt luate in considerare in tarile UE-25. “Cresterea competitivitatii si deschiderea pietelor de energie reprezinta prioritati pentru statele UE”, sustine seres.
Guvernul roman a mai incropit, asadar, o strategie nationala, dar ramane de vazut ce va urma…
Ce urmeaza In industria energetica
• Pastrarea sub controlul direct si in proprietatea statului a centralelor hidroelectrice strategice Portile de Fier I si II, si Lotru, insumand circa 48% din capacitatea totala instalata hidro;
• Atragerea de capital privat prin vanzarea de microhidrocentrale;
• Realizarea unor structuri de producatori independenti de energie;
• Listarea la Bursa a producatorilor de energie hidro sau termo-hidro in 2007;
• Pastrarea controlului statului asupra sectorului de producere a energiei nucleare;
• Atragerea de investitii pentru Unitatea 3 a CNE Cernavoda, intr-o structura de tip producator independent;
• Listarea la Bursa a: CN Transelectrica SA in 2006, SN Nuclearelectrica SA, in 2007, SNGN Romgaz, SN Transgaz;
• Initierea si derularea privatizarii
la filiale ale CN Transelectrica SA;
• Vanzarea catre salariati a unui pachet de actiuni de 8% din capitalul social al Petrom si a unor pachete de actiuni de pana la 8% din capitalul social al fiecarei dintre cele doua societati de distributie gaze naturale, etapizat in perioada 2006-2008.
