Se poate spune că unele fructe de mare sunt mai puțin contaminate decât altele? Iată ce arată studiile, conform Nutrition facts.

O porție medie de scoici aduce în organism aproximativ 90 de particule de plastic

O porție medie de scoici aduce în organism aproximativ 90 de particule de plastic, în timp ce o porție medie de stridii poate conține aproximativ 50 astfel de particule.

„Prin urmare, expunerea alimentară, anuală, a consumatorilor europeni de crustacee poate ajunge la 11.000 de microplastice pe an”, susține medicul Michael Grager, autor al unor articole de specialitate în New York Times.

Nu se știe ce riscuri implică acest lucru. Cu toate acestea, din pricina naturii sale persistente, abundența microplasticului în mediul marin va crește, explică el. De aceea, este inevitabil ca oamenii care mănâncă fructe de mare să nu ingereze microplastice, în special în cazul speciilor în care se consumă întreaga carne moale, cum ar fi midiile, stridiile și peștii mici.

Dar sardinele?

Cercetătorii au analizat contaminarea cu microplastice și mezoplastice a conservelor de sardine și șprot  (bucăți de plastic mai mari de un milimetru). Ei au investigat 20 de mărci de conserve de sardine și șprot din 13 țări de pe patru continente și au găsit particule de plastic în aproximativ una din cinci. Cercetătorii au sugerat că disparitatea se poate să se fi datorat eviscerării necorespunzătoare a probelor contaminate.

Microplasticele ingerate pot trece prin peretele intestinal al mamiferelor

Este știut că microplasticele ingerate pot trece prin peretele intestinal al mamiferelor și pot circula în tot corpul și chiar traversează bariera placentară. Microplasticele ajung  și în mușchii peștilor și apoi în file-urile de pește? Dacă se compară nivelul de microplastice din carnea eviscerată cu cel din organele excizate, uneori carnea conține de fapt cantități mai mari de microplastice decât organele, „ceea ce evidențiază că eviscerarea nu elimină neapărat riscul de microplastice de către consumatori”, afirmă medicul Michael Grager.

Microplasticele ajung și în carne și în oase

Cercetătorii au descoperit că microplasticele, „cu o mare varietate de culori, forme și dimensiuni au fost detectate în toate mostrele de mușchi de pește investigate”. Deci ajung și în carnea și în oasele peștilor! Aportul mediu de microplastice din consumul unei porții de creveți sau de crap poate fi de sute de particule de plastic per porție de 300 de grame.

„Pe lângă leziunile fizice provocate de ingestia de microplastice, particulele pot elibera poluanți absorbiți, cum ar fi bifenilii policlorurați (PCB), precum și aditivi chimici din plastic, cum ar fi bisfenolul A (BPA), care, împreună „pot provoca perturbări endocrine, carcinogeneza și mutageneza” – adică perturbarea hormonală, riscul de cancer și deteriorarea ADN-ului”, subliniază medicul.

Aceste doze pot pune în pericol sănătatea oamenilor

„Prin urmare, deși nu există o doză standard pentru ingestia de microplastice și nici informații despre toxicitatea exactă a diferitelor tipuri de plastic în corpul uman, administrarea unor astfel de doze săptămânale, din aceste tipuri de pești, poate amenința sănătatea oamenilor, în mod special femeile însărcinate și care alăptează și copiii.

Studiul a inclus și resturi non-plastice, cum ar fi spume, pelicule și fibre, dar acum se știe că ingestia microplasticelor „pare a fi un fenomen larg răspândit și omniprezent” într-un număr mare de moluște, crustacee și pești.

Microplasticele au infestat atmosfera

Precum cenuşa aruncată dintr-un vulcan, microplasticele au infestat atmosfera şi au înconjurat globul. Este vorba de bucăți de plastic cu o lungime mai mică 5 mm, care provin din degradarea obiectelor din plastic mai mari, precum pungile din plastic, sticlele sau plasele de pescuit. Toate influențează clima.

Microplasticele din mare pot fi înghițite de animalele marine. Astfel, plasticul se acumulează și poate ajunge la oameni prin intermediul lanțului alimentar: îl putem găsi în alimente și băuturi, inclusiv în bere, miere și chiar în apa de la robinet.