Giovanni Ravasio, unul dintre foştii preşedinţi ai Fondului Proprietatea, a lansat, săptămâna trecută, în raportul Market Global, un „top“ al pericolelor politice şi economice care pândesc în prezent România. Una dintre primejdiile economice menţionate de Ravasio atrage în mod deosebit atenţia: autosuficienţa guvernanţilor.
De la începutul mandatului de acum o lună şi ceva, actualul guvern a reuşit să obţină de la Fondul Monetar Internaţional şi de la Comisia Europeană „unda verde“ pentru banii aferenţi tranşelor a doua şi a treia de împrumut. Percepţia investitorilor străini, inclusiv a agenţiilor internaţionale de evaluare, s-a îmbunătăţit cu această ocazie. Cu atât mai mult cu cât economia autohtonă a reuşit să încheie 2009 cu indicatorii macroeconomici în limitele stabilite cu FMI. În condiţiile în care 2009 a fost mai dificil pe plan internaţional decât se estimează a fi 2010, agenţiile se aşteaptă ca economia noastră să crească mai mult decât se anticipa în ultimul trimestru al anului trecut. Aici apare însă pericolul mulţumirii de sine.
Nu este deloc exclus ca oficialii de prin Guvern, văzându-se cu „caii în căruţă“, respectiv miliardele de la FMI şi CE plus posibila emisiune de eurobonduri, să considere că ce a fost mai rău a trecut şi ar putea să cheltuie mai mult decât programaseră iniţial. Nu este exclus nici să refuze viitoarele tranşe de împrumut (dacă leul tot s-a întărit, iar finanţare găsim mai ieftin!) doar pentru a scăpa de constrângerile acordului cu FMI. Mai ales acum, când susţinerea parlamentară continuă să crească ca urmare a plecărilor din PSD şi PNL.
Recesiunea din care sperăm să ieşim anul acesta nu se va încheia de la sine. Iar ajutorul pe care îl aşteptăm de la străini, în special prin exporturi, ar putea fi mult mai mic decât se aşteaptă în cazul în care reforma sectorului public va fi amânată. Să sperăm, totuşi, că nu va fi cazul.
