Donald Trump, președintele Statelor Unite ale Americii, a reușit să inflameze multe spirite în ultimul an și jumătate. SUA este cea mai mare putere economică, cu un PIB de peste 20 trilioane dolari anul trecut, și cel mai mare importator global, poziție din care urmează a fi detronată de China. Dolarul american este cea mai utilizată valută internațională, cu o pondere de 60% în comerțul internațional și este și moneda standard pentru materii prime precum petrolul sau pentru materiale prețioase precum aurul. Se poate observa ușor cât de importantă este economia SUA în tabloul economic global, inclusiv în comerțul transfrontalier. Și cu atât mai mult este importantă poziția lui Donald Trump în privința impunerii de tarife pentru importuri. 
Deficitul comercial al SUA a crescut de la 502 miliarde dolari în 2016 până la 552 miliarde dolari anul trecut, un plus de aproximativ 10%. Valoarea totală a importurilor din 2017 s-a ridicat la 2,9 trilioane dolari, în timp ce exporturile s-au ridicat la 2,35 trilioane dolari, iar deficitul a fost rezultatul unui minus de 807 miliarde dolari pentru comerțul cu bunuri compensat de excedentul din sectorul de servicii, de 255 miliarde dolari. Dar economia SUA se luptă și cu datorii publice în creștere de la an la an și a ajuns la 19,18 trilioane în martie 2018. Raportat la PIB, datoria publică a reprezentat 77% în 2017. O valoare pe care Donald Trump intenționează să o reducă, iar prima mișcare este să micșoreze sau să elimine de tot deficitul comercial. Principalii parteneri pentru import sunt China, cu o pondere de 21,4%, Uniunea Europeană cu 18,9%, Mexic cu 13,2%, Canada cu 12,6% și Japonia cu 6%. 
SUA au acorduri de liber schimb comercial cu aproape toate statele principale ale lumii, excepție făcând statele împotriva cărora a instituit, de-a lungul timpului, diferite restricții. De asemenea, se află în permanentă discuție cu principalii parteneri pentru o deschidere și mai mare a activităților comune, cum ar Inițiativa Economică Transatlantică, lansată în 2005 cu scopul adâncirii integrării între SUA și UE și a intensificării mai multor domenii de interes, inclusiv cea a comerțului și turismului. 

Oțel și aluminiu

În martie anul acesta, Donald Trump a anunțat că va impune taxe vamale de 25% pentru importuri chinezești în valoare de 50 miliarde dolari, în care erau incluse bunuri din „tehnologii foarte importante în plan industrial“. Răspunsul imediat al Chinei a fost că va impune, la rândul ei, taxe pentru importurile din SUA pentru produse cu o valoarea echivalentă. Era începutul războiului declarativ comercial, iar de la acel moment bunurile pentru care se dorea a impune taxe vamale au crescut semnificativ. 
În relația de comerț dintre China și SUA, primii înregistrează un excedent de 375,2 miliarde dolari, conform datelor din 2017. Donald Trump a cerut ca această diferență să fie redusă 200 miliarde dolari în doi ani, iar modalitatea de reducere găsită a fost cea de impunere a taxelor, chiar dacă, în mod normal, ar fi trebuit identificate bunurile care pot fi produse intern în loc să fie importate și pe cele de care are nevoie China, astfel încât să majoreze exportul. Până la momentul în care taxele vamale impuse de SUA au intrat în vigoare, adică la începutul lunii iulie, au fost stabilite taxe pentru bunuri în valoare de 34 miliarde dolari importate din China. În fața amenințărilor Chinei cu represalii, Donald Trump a declarat că „aveți alte 16 miliarde de dolari în două săptămâni (care urmau a intra în vigoare) și apoi avem 200 de miliarde în așteptare, după care încă 300 de miliarde“. 
Inițial administrația lui Trump a impus taxe pentru importurile de oțel și aluminiu din mai multe țări, respectiv statele Uniunii Europene, China, Canada și Mexic. China a răspuns prin impunerea de taxe pentru bunuri în valoare de 34 miliarde dolari, printre care soia și carne de porc. Nici celelalte state nu au stat degeaba; Canada a impus tarife pentru 100 de bunuri americane (de la ketchup și hârtie igienică până la insecticide și mașini de spălat), Mexic a luat în vizor importurile de produse agricole, inclusiv carnea de porc și brânzeturile, iar Uniunea Europeană a pus taxe pentru bunuri în valoare de 3,4 miliarde dolari, printre care whiskey, jeans Levi’s și motociclete Harley-Davidson. 

 

Industria auto

În relația cu Uniunea Europeană, cele mai mari dispute sunt legate de importurile din industria auto, în principal cele produse în Germania, cel mai mare stat european. Trump a luat în vizor producătorii de autovehicule deoarece mașinile care provin din SUA au deja impuse tarife de 10% la comercializarea în Europa, în timp ce mașinile europene au tarife vamale de doar 2,5% la comercializarea în SUA. Situația este însă ironică deoarece producătorii europeni Daimler și BMW menționați de Trump au fabrici în SUA, unde produc sute de mii de autovehicule. La fel și producătorii japonezi Honda, Toyota și Subaru au unități de producție în SUA. În raport cu UE, SUA înregistrează un deficit de 32 miliarde dolari în comerțul cu autovehicule, în timp ce în raport cu China consemnează un excedent de 6,4 miliarde dolari. Americanii au exportat 267.000 de mașini în China anul trecut, iar China a anunțat că acestea ar putea fi subiectul unor tarife suplimentare pentru import în cazul escaladării războiului comercial. 
Un studiu al Institutului Peterson arăta că impunerea unor tarife de 25% la importul de autovehicule și componente auto ar putea reduce cu 1,5% producția industriei auto din SUA, iar 195.000 de muncitori din industrie și-ar pierde locul de muncă în câțiva ani. Aceasta în condițiile în care ceva mai mult de jumătate din totalul autovehiculelor achiziționate în SUA sunt produse local, 24% vin din Canada și Mexic și doar 6,7% din Europa. 
Poate și acesta este unul dintre motivele pentru care Donald Trump și-a domolit tonul și avântul de a impune taxe vamale din ultimele zile. După întâlnirea cu Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, cei doi au declarat că negocierile vor intra într-o nouă fază, iar Trump a fost de acord să renunțe la taxele pentru importul de autoturisme europene. Președintele american a fost inclusiv de acord să reevalueze tarifele pe importurile de oțel și aluminiu din UE și a declarat că nu vor fi impuse taxe suplimentare în perioada negocierilor. 
Negocierile dintre SUA și UE au venit într-un moment nu tocmai fericit pentru americani, care au fost „atacați“ de chinezi și prin blocarea achiziției de către producătorul american de cip-uri Qualcomm a NXP Semicondutors, o companie olandeză care produce semiconductoare, esențiale pentru producția de procesoare. Qualcomm avea nevoie de aprobarea statului chinez pentru înțelegerea în valoare de 44 miliarde dolari datorită mărimii pe care compania o are în economia Chinei. 
Între timp, în UE au loc alte mișcări pe care Donald Trump le-ar putea amenda la un moment dat, cel puțin la nivel declarativ. Președintele american a fost vocal în mai multe rânduri referindu-se la condițiile pe care UE le impune în ceea ce privește calitatea produselor agricole (în special pe parte de organisme modificate genetic și a insecticidelor utilizate), ceea ce blochează multe produse de profil din SUA. În cazul în care negocierile din prezent nu vor avea un parcurs favorabil unei înțelegeri, este posibil să auzim și critici referitoare la amenzile pe care UE le dă companiilor americane.

 

Controversa Google

Anul trecut compania Alphabet, deținătoarea Google, a primit o amendă record de 2,4 miliarde euro din partea Comisiei Europene pentru practici anticoncurențiale, mai exact pentru că nu oferă tratament egal competitorilor în ceea ce privește rezultatele afișate de serviciul de căutare pe internet, favorizându-și propriul serviciu de cumpărături. Amenda a fost depășită acum de cea în valoare de 4,34 miliarde euro pentru care UE a dat-o tot Google pentru restricțiile impuse producătorilor de smartphone-uri ce utilizează sistemul de operare Android, ca și restricțiile impuse operatorilor de telefonie mobilă. Google a anunțat că va face apel împotriva deciziei Comisiei Europene. Donald Trump nu a declarat încă nimic, dar nu se știe niciodată care va fi următoare mișcare a impulsivului președinte american.

Acest articol a fost publicat în numărul 30 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 30 iulie – 5 august 2018