Al doilea subiect a fost scris în următorul fel: „Precizarea ideologiei totalitare impusă în România şi prezentarea unei practici politice totalitare adoptată de statul român în prima jumătate a secolului al XX-lea”.
Trebuie menționat că forma corectă a adjectivului este „impuse” pentru că se acordă cu substantivul „ideologiei”. În cazul substantivului „unei practici”, forma corectă a adjectivului din text este „adoptate”.
În acest caz, subiectul al doilea al examenului ar fi trebuit să aibe următoarea formă: „Precizarea ideologiei totalitare impuse în România şi prezentarea unei practici politice totalitare adoptate de statul român în prima jumătate a secolului al XX-lea”.
Perlele și gafele de la Bacalaureat
Ca în fiecare an, profesorii corectori găsesc nenumărate perle în lucrările elevilor. Se pare că Literatura română le-a dat bătăi de cap celor care au susținut anul acesta examenul de Bacalaureat.
„I. L. Caragiale este cel mai mare poet din literatura universală. El a scris ,,Riga Criptyo şi Enigel”.
„Ion este personajul principal pentru O scrisoare pierdută şi era combinat cu Zoe”.
,,Băh, Zoe asta deşteaptă dă-o-n mă-sa s-a descurcat femeia, doi morţi lângă ea, îi freca cum vrea”.
„O scrisoare pierdută” a apărut anul trecut, am fost eu la piesa de teatru cu o gagică”.
„Scrisoarea a fost pierdută de aia care căuta distracţie şi pe la primărie. Ca-n zilele noastre, umblă ăştia după bani şi după funcţii, n-ai treabă”.
„Arghezi este un Isus care face din venin miere și din mucegai și noroi bijuterii”.
” Testamentul se face când mori, dar cu puțin timp înainte”.
” Autorul se numește Maior. Pentru că a devenit cunoscut s-a denumit Mariorescu. Am uitat și mai cum”.
„Fragmentul este despre o rață care mânca cozonac cu dinți albi”.
„Perspectiva narativă nu e prea bună, în sensul că eu n-o știu”.
„Aş vrea să ştiţi că mass media e pentru modă, fashion, nebunii de-astea. Asta caută lumea. Cum să promoveze un nebun din literatură în ziare?”.
„Bă, e groasă vă scriu Ion că asta am auzit înainte cu o seară că se dă”.
„Otilia Mărculescu din comedia „Enigma Otiliei” era panaramă că a plecat cu Tipătescu şi apoi cu Conu Leonida”.
„G. Călinescu rămâne în memoria noastră prin prostia lui”.