Populația activă a României număra aproape nouă milioane de persoane la sfârșitul anului trecut, în stagnare față de 2016, conform datelor Instititului Național de Statistică. Aceasta înseamnă ceva mai puțin de jumătate din totalul populației rezidente, care se ridică la aproximtiv 19 milioane persoane conform datelor INS.
Rata de ocupare a populației active, adică între 20 și 64 de ani, a fost de 68,4% în ultimul trimestru al anului trecut, cu doar 1,6 puncte procentuale mai puțin decât ținta națională de 70%, stabilită în Strategia Europa 2020. Dintre cele 8,97 milioane persoane active, populația ocupată era de 8,54 milioane, iar 425.000 erau șomeri.
Numărul de salariați se ridica la 6,44 milioane în ultimul trimestru al anului trecut, în această cifră fiind înregistrați și cei din forțele armate, precum și persoanele care lucrează în sectorul informal și la negru. Aproape 2,1 milioane făceau parte din alte categorii de persoane ocupate, fiind vorba de patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerați și membri ai unei societăți agricole sau ai unei cooperative neagricole.
Putem observa că majoritatea populației active este ocupată, într-un fel sau altul, iar din diferența de aproximativ trei milioane de persoane, o bună parte îi găsim la studii, fiind vorba de tineri sub 24 de ani. De altfel, la categoria de vârstă 15-24 de ani avem și cea mai redusă ocupare, de doar 22,9%, adică tineri aflați în câmpul muncii. Totuși aici majoritatea se află în studii, atât liceale, cât și universitare.
Pentru categoria lărgită a populației în vârstă de muncă, adică 15-64 de ani, gradul de ocupare era de 63,4%, cu o pondere mai mare la bărbați, de 71,8%, față de femei (54,8%). La diferențierea pe regiuni, în urban găsim 65% rată de ocupare, față de 61,5% în mediul rural.
Datele INS evidențiază și grupa de vârstă cea mai ocupată, respectiv 25-54 de ani, care avea un grad de ocupare de 79,5%, în scădere de la 81,3% în trimestrul anterior, dar puțin peste cea din ultimul trimestru din 2016, de 77,9%. Pentru grupa de vârstă 55-64 de ani gradul de ocupare era de 44,8%, peste cel din 2016 de 42,6%. În această categorie se află însă și un număr semnificativ de pensionari înainte de termen. Interesant este că în categoria de vârstă 65 de ani și peste, adică pesoane care în mod normal sunt pensionate, avem un grad de ocupare de 7,8% și care crește la peste 10% în perioada de primăvară – vară, când sunt disponibile locuri de muncă sezoniere sau ziliere.
Puțini șomeri
În contextul crizei forței de muncă generalizată din România, cu locuri de muncă neocupate care acoperă și categorii de muncitori necalificați (fabrici cu producție pe bandă), cât și cu înaltă calificare (ingineri, programatori etc.), nivelul șomajului ne poate arăta în ce categorie de vârstă există muncitori disponibili. Cei mai mulți șomeri, ca pondere din totalul persoanelor active, se află în categoria 15-24 de ani, respectiv 20,1% pentru bărbați și 22,7% pentru femei.
Dar până la vârsta de 24 de ani, vârsta la care se pot încheia studiile superioare, este greu de vobit de personal calificat, iar dacă vorbim de sub 18 ani atunci sunt persoane care nu au încheiat nici studiile liceale. De altfel, cei care sunt angajați în această zonă de vârstă sunt în zone de necalificați sau cu o calificare redusă, în sectoare precum serviciile HORECA.
În categoria de vârstă 25-34 de ani găsim un șomaj de 5% (5,9% la bărbați și 4% la femei), iar în cea de 35-44 de ani de sub 3% (3,3% la bărbați și 2,4% la femei). Situația este la fel și pentru categoria 45-54 de ani, cu șomaj de 3,7% la bărbați și 3,3% la femei, iar tabloul general pentru 25-54 de ani ne arată că sunt foarte puține persoane active disponibile pentru noi locuri de muncă. Ori în această categorie se află și persoanele cu studii superioare și calificare înaltă.
În condițiile în care numărul persoanelor disponibile este redus, asistăm la o modificare a structurii sectoarelor economice private în care se află angajați cei mai mulți oameni. Pe de o parte, crește numărul celor celor aflați în sectorul de servicii, sector care a ajuns la o pondere de 47% în 2016, față de 37,5% în 2015, și scade în construcții, până la 8%, față de 8,8% în 2015, în industrie, la 21,9% față de 23%, și în agricultură, la 23,1% față de 30,7% în 2015 și 35% în 2013. Față de economiile dezvoltate din UE cea mai mare diferență se află în agricultură, unde personalul angajat nu depășește 10%, pe când la noi scade mai încet decât s-ar dori.
