Ideea că fotbalul este doar un sport a fost de mult dată uitării. Campionatul Mondial care tocmai a început demonstrează că până şi mingea se învârte doar dacă e plătită.
Sute de mii de fani la faţa locului, alte câteva sute de milioane în faţa televizoarelor şi zeci de companii gata să plătească sume grele pentru orice apariţie în preajma celor zece stadioane care găzduiesc Campionatul Mondial (CM) de Fotbal. Sunt câteva dintre elementele vizibile ale unei „reţete“ care atrage, din patru în patru ani, investiţii de miliarde de euro, indiferent dacă ţara-gazdă este SUA, Franţa sau Germania. Sau, anul acesta, Africa de Sud, cea mai săracă ţară care a organizat vreodată Cupa Mondială.
Şi totuşi, investiţiile guvernului sud-african nu au fost cu nimic mai prejos decât cele derulate în trecut de ţări mult mai bogate: 3,6 miliarde de dolari, din care 1,5 miliarde de dolari reprezintă costul modernizării infrastructurii de transport, iar 1,26 miliarde de dolari, costul construirii sau modernizării arenelor pe care se desfăşoară partidele de fotbal. Pe lângă aceste sume, în organizarea competiţiei au fost absorbite încă 1,2 miliarde de dolari din largul buzunar al Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA).
Evident, atât FIFA, cât şi guvernul din Pretoria se aşteaptă la venituri care să depăşească investiţiile. Astfel, FIFA mizează pe venituri nete de circa 3,3 miliarde de dolari, în timp ce localnicii speră la o creştere a produsului intern brut cu 0,5% (altfel spus, circa 1,5 miliarde de dolari). Prin urmare, deşi este principalul investitor, guvernul sud-african nu este şi principalul beneficiar al sumelor încasate. De altfel, presa internaţională a atras atenţia în mai multe rânduri că FIFA va lua cu adevărat partea leului de pe urma evenimentului, în timp ce statului organizator nu îi rămâne decât să speculeze la maximum oportunităţile de imagine şi să atragă, graţie modernizării infrastructurii, viitoare investiţii. Cu toate acestea, Africa de Sud se declară mulţumită, estimând că atât întreprinzătorii privaţi din turism şi transporturi, cât şi companiile din proprietatea statului vor înregistra profituri majore, chiar dacă imposibil de anticipat cu precizie.
Estimări date peste cap
Odată cu declararea Africii de Sud drept organizator al Campionatului din 2010, multe institute de sondare a pieţei s-au grăbit să anunţe că numărul turiştilor şi cheltuielile făcute de aceştia vor propulsa economia locală. Din păcate, toate aceste studii fuseseră făcute înainte de începerea crizei mondiale. Au urmat, deci, ajustările. Astfel, cei aproape 500.000 de străini aşteptaţi s-au transformat acum în maximum 250.000, iar numărul de bilete vândute a scăzut considerabil. Apoi, lipsa turiştilor a obligat companiile aeriene locale să majoreze preţul călătoriilor pentru a compensa locurile goale, iar preţul camerelor de hotel a explodat.
Este evident, deci, că beneficiile organizării CM nu se vor apropia deloc de cele aşteptate. Şomajul oficial se menţine la peste 24%, iar cele mai multe dintre stadioane vor rămâne, probabil, neutilizate după competiţie. Practic, majoritatea investiţiilor dedicate CM 2010 ar putea rămâne pietre de moară legate de gâtul economiei Africii de Sud, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul Greciei, gazdă a Olimpiadei din 2004.
În schimb, CM din Germania, spre exemplu, le-a adus nemţilor două milioane de turişti, care au cheltuit doar pe cazare peste 300 de milioane de euro, comerţul a crescut în perioada competiţiei cu două miliarde de euro, iar numărul angajaţilor s-a majorat cu 500.000. Din nefericire, asemenea cifre sunt foarte departe de realităţile cu care se confruntă acum Africa de Sud.
Vom primi cam 3,3 miliarde de dolari de la partenerii noştri comerciali, în timp ce cheltuielile noastre sunt de 1,2 miliarde de dolari.
Jerome Valcke , secretar general FIFA
130.000 de persoane au fost angajate în 2007 pentru a construi noi stadioane. Peste 30.000 dintre acestea au ajuns deja înapoi în stradă
Fără consecinţe pentru economia României
Penurie Până la momentul publicării articolului, mai puţin de o sută de români depuseseră cereri pentru obţinerea vizei de călătorie la Ambasada Africii de Sud la Bucureşti. De remarcat în acest context că, în urmă cu mai puţin de trei luni, agenţiile de turism spuneau pe un ton pesimist că „doar o mie de români“, cel mai probabil, se vor deplasa la Campionatul Mondial.
Piperat De vină pentru interesul scăzut manifestat de microbiştii români faţă de acest eveniment nu este numai lipsa echipei autohtone din competiţie, dar şi preţul mare al pachetelor turistice disponibile pentru români: între 1.800 şi 11.000 de euro, cele mai solicitate fiind cele care includ bilete la semifinale şi la finala campionatului (şi al căror cost se situează între 6.000 şi 11.000 de euro, în cazul unui sejur de zece nopţi, care include şi vizitarea obiectivelor turistice locale).
Lovitură Singurul sector de piaţă care ar urma să înregistreze creşteri semnificative pe durata campionatului (11 iunie – 11 iulie) este cel al caselor de pariuri. Şi aici sunt însă probleme serioase, întrucât cu doar trei zile înainte de debutul competiţiei, nouă agenţii de pariuri din zece declaraseră că îşi vor închide porţile în semn de protest faţă de o iniţiativă guvernamentală de a impozita cu 25% toate veniturile obţinute din jocurile de noroc (până acum, câştigurile de sub 600 de lei nu erau supuse taxării).
