Creditele ipotecare au fost cel mai grav lovite de criza financiară, iar majorarea costurilor şi neîncrederea potenţialilor clienţi în îmbunătăţirea situaţiei veniturilor amână relansarea pieţei.
Luna mai a fost cea dintâi din 2009 în care volumul creditelor ipotecare a înregistrat o creştere, după o lungă perioadă de declin. Majorarea soldului, cu aproape 3% într-o singură luna, a fost insuficientă însă pentru a compensa pierderile raportate faţă de începutul anului: în portofoliul băncilor se aflau, la sfârşitul lunii mai, împrumuturi pentru locuinţe în valoare de 22,1 miliarde de lei, cu 216 milioane de lei mai puţin decât în ianuarie, potrivit datelor Băncii Naţionale a României.
Cea mai mare scădere de pe piaţa creditelor pentru locuinţe a avut loc, anul acesta, în luna martie: volumul afişat în conturile băncilor s-a redus cu circa un miliard de lei. Iar volumul de împrumuturi pentru locuinţe aflate în portofoliul instituţiilor financiare nebancare s-a diminuat de la 1,7 miliarde de lei, la sfârşitul lui 2008, la doar 444 milioane de lei în martie 2009.
Criza a pus în aşteptare planurile bancherilor care mizau pe piaţa ipotecarelor ca principal motor de creştere. Principalul argument al acestora – că România va converge, de la o piaţă a ipotecarelor de doar 21% din totalul creditelor către populaţie la o pondere de peste 70%, precum cea din celelalte state membre UE – nu mai stă în picioare, în condiţiile în care mare parte din cerere „s-a evaporat“.
Planuri mai modeste
Un studiu realizat de brokerul de credite Kiwi Finance arată că 47% dintre români nu au în plan achiziţii majore anul acesta, iar nouă din zece se declară mai atenţi cu modul în care îşi cheltuiesc banii. De altfel, mai toate firmele de sondare a opiniei publice – Daedalus, Insomar, GfK, la care se adaugă Eurostat – au concluzionat că românii se aşteaptă ca situaţia financiară să li se înrăutăţească. Iar una dintre consecinţe este amânarea planurilor privind achiziţiile majore: electrocasnice, autoturisme sau locuinţe.
Alţi factori care explică scăderea cererii de credite sunt aşteptările că preţurile vor coborî în continuare. De exemplu, reprezentanţii Kiwi Finance anunţă că preţurile reale ale imobilelor au scăzut deja cu 25%-50%, iar declinul nu se va opri aici. Dinu Patriciu, unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri din România şi un jucător activ pe piaţa imobiliară, prevestea, cu ceva timp în urmă, reducerea la jumătate a preţurilor pe metrul pătrat construit – până la echivalentul a doar două salarii lunare medii.
Dacă gândul scăderii preţurilor şi incertitudinea locului de muncă nu sunt suficiente, atunci perspectiva creşterii ratelor de rambursat la credite, ca urmare a majorării dobânzilor şi deprecierii leului, ar trebui să mai pună frâu cererii de locuinţe şi, implicit, celei pentru împrumuturi ipotecare.
Astfel, dobânda medie la creditele în euro pentru locuinţe a crescut la peste 7,5% pe an, faţă de circa 6% la mijlocul anului 2008. Iar cursul valutar mediu a urcat de la 3,58 la 4,21 lei pentru un euro. Efectul asupra ratei lunare: creştere de la 1.010 lei până la aproape 1.400 de lei în cazul unui împrumut de 38.000 de euro (media pe piaţă), contractat pe 25 de ani.
Deşi criza nu a afectat în mod egal populaţia, întâmplările recente au schimbat ceva în mentalitatea şi comportamentul românilor.
Anca Bidian, CEO Kiwi Finance
5,29 miliarde de euro însumau, în mai, creditele pentru locuinţe acordate de bănci. Suma reprezintă doar 21% din creditele pentru populaţie
Intenţii
– 19% din respondenţii sondajului Kiwi Finance susţin că vor să achiziţioneze o locuinţă veche, iar 18% ar opta pentru o locuinţă nouă.
– 11% dintre intervievaţi intenţionează să cumpere o maşină nouă, iar 8% o maşină second-hand.
– 3% dintre respondenţi au în plan achiziţia de electrocasnice.
Împrumuturi
– 38.000 de euro este valoarea medie a împrumuturilor pentru locuinţe acordate de bănci, potrivit datelor BNR.
– 7,7% e dobânda medie cerută de bănci la creditele în euro cu scadenţă peste 10 ani
– 66% reprezintă valoarea împrumuturilor din garanţiile acceptate. Astfel, băncile şi-au acoperit o parte din riscul scăderii preţurilor, solicitând avansuri.
