Anul acesta Comisia a trimis autorităţilor române noi atenţionări privind încălcări ale dreptului comunitar şi numai în cursul acestei luni CE a transmis ţării noastre încă două avize privind încălcarea normelor europene, unul are în vedere preţurile reglementate în domeniul energiei, iar cel de-al doilea poluarea aerului din mai multe oraşe.
Astfel s-a ajuns ca ţara noastră să primească în decursul celor patru ani de la aderarea la UE 25 avize motivate şi 45 de somaţii. Alte peste 300 de cazuri de aplicări eronate ale directivelor europene au fost clasate de-a lungul timpului.
În acest moment, România trebuie să îşi adapteze legislaţia în peste 40 de domenii. Printre acestea, reglementarea pieţei energetice şi poluarea aerului în marile oraşe deja sunt probleme vechi asupra cărora specialiştii europeni atarg atenţia autorităţilor române de câţiva ani.
Taxa auto a declanşat prima procedură de infringement
Prima somaţie în cadrul unei proceduri de infringement a fost transmisă României la mai puţin de trei luni de la aderarea la UE. Astfel, pe data de 21 martie 2007, Guvernul era avertizat că modalitatea de impozitare a autovehiculelor second-hand nu respectă reglementările europene. După patru ani şi mai multe acte normative adoptate pe marginea acestei taxe, problema nu a fost încă soluţionată pentru că la începutul acestei luni judecătorii Curţii Europene de Justiţie au decis că taxa de primă înmatriculare încalcă legislaţia Uniunii Europene întrucât produce un dezavantaj la vânzarea maşinilor second-hand din alte state pe teritoriul României. În acest fel, autorităţile de la Bucureşti sunt puse în situaţia de a returna această taxă către plătitori.
România riscă procedura de infringement întrucât transpunerea directivelor europene prezintă diverse neajunsuri. Astfel, Comisia a pornit procedura împotriva ţării noastre pentru multe alte probleme, pornind de la atenţionarea repetată în privinţa asigurării independenţei autorităţilor naţionale de reglementare, până la  transparenţa condiţiilor de acces la reţelele de transport al gazelor naturale şi energiei electrice.
Autorităţile europene au trimis sesizări oficialilor români şi pentru a atenţiona asupra proastei gestionări a bazinelor hidrografice sau pentru că au limitat autorizarea antrepozitarilor fiscali prin OUG de modificare a Codului Fiscal. De-a lungul timpului, au mai dus la declanşarea procedurii de infringement problemele legate de aplicarea OUG 50 privind creditele, ca şi lipsa de disponibilitate a informaţiilor privind localizarea apelantului şi funcţionarea serviciului unic de urgenţă 112.
Sancţiunile sunt rare din cauza birocraţiei
România nu este singura ţară avertizată de Comisie, toate statele membre UE fiind atenţionate cu privire la încălcarea dreptului european. Deşi Comisia Europeană porneşte anual foarte multe proceduri de infringement împotriva ţărilor membre, este foarte greu să se ajungă la aplicarea unor sancţiuni pentru că procedura este de lungă durată şi de obicei statele rezolvă problemele de încălcare a legislaţiei europene.
 
Astfel, Comisia are competenţa de a porni procedura de infringement împotriva unui stat membru care nu îşi respectă obligaţiile care îi revin în conformitate cu normele UE, iar această procedură cuprinde mai multe etape. În primă fază, statul membru primeşte o notificare formală de la CE şi are la dispoziţie două luni pentru a formula un răspuns. În cazul în care statul nu respectă în integralitate legislaţia UE, Comisia poate trimite un aviz motivat. În cazul în care nu primeşte un răspuns satisfăcător într-un termen rezonabil, CE poate declan¬şa acţiunea în constatarea neexecutării hotărârii pronunţate, care începe cu o fază precontencioasă (punere în întârziere şi aviz motivat), iar dacă statul în cauză tot nu se conformează hotărârii, se sesizează Curtea de Justiţie Europeană.
 
Curtea poate pronunţa o hotărâre de condamnare, stabilind că statul membru a încălcat obligaţiile ce-i revin în baza dreptului UE şi în acest caz statul va trebui să aducă la îndeplinire această hotărâre. Dacă statul nu respectă decizia Curţii, se declanşează o nouă acţiune, care iarăşi începe cu o fază precontencioasă şi cu o nouă sesizare a Curţii de Justiţie. Abia după aceea poate interveni sancţiunea pecuniară, instanţa fiind cea care stabileşte cuantumul ei. În acest fel, din cauza birocraţiei, procedura de infringement se poate întinde pe durata a câtorva ani, iar statele au posibilitatea de a soluţiona problema înainte de a fi sancţionate.