Aproximativ 30% din angajatii din tarile dezvoltate si intre 50 si 70% din tarile in curs de dezvoltare sunt expusi la conditii de munca grea sau neergonomice care determina accidente de munca sau imbolnaviri. In lume, categoriile de salariati cele mai afectate sunt minerii, fermierii, muncitorii forestieri, piscicultorii, muncitorii din constructii, depozite si infirmerii. Un numar tot mai mare de salariati prezinta simptome legate de stresul psihic al muncii prin suproasolicitare. Stresul prof
Aproximativ 30% din angajatii din tarile dezvoltate si intre 50 si 70% din tarile in curs de dezvoltare sunt expusi la conditii de munca grea sau neergonomice care determina accidente de munca sau imbolnaviri. In lume, categoriile de salariati cele mai afectate sunt minerii, fermierii, muncitorii forestieri, piscicultorii, muncitorii din constructii, depozite si infirmerii. Un numar tot mai mare de salariati prezinta simptome legate de stresul psihic al muncii prin suproasolicitare. Stresul profesional se situeaza pe locul doi in ierarhia problemelor de sanatate profesionala din tarile UE. Peste 40 de milioane de salariati sufera de aceasta afectiune. Studiile efectuate indica niveluri mai ridicate de stres la femei, dar problemele se intalnesc in toate sectoarele de activitate si la toate nivelurile organizatiei. Una dintre cele mai frecvente cauze este lipsa de control asupra muncii. 35% din angajati afirma ca nu au nici un cuvant de spus in privinta sarcinilor de lucru si 55% se plang ca nu au nici o influenta asupra duratei muncii. Monotonia muncii, termenele limita foarte stranse (29% din angajati afirma ca nu au nici o influenta asupra duratei de lucru), tratamentul necorespunzator la serviciu sunt factori care cauzeaza stresul profesional. Cercetarile intreprinse in tarile membre ale UE au identificat stresul profesional la originea bolilor cardio-vasculare la 16% din barbatii si 22% din femeile cu astfel de afectiuni.
Numarul bolilor profesionale este in continua crestere
Tendintele inregistrate in decursul ultimilor ani arata ca numarul cazurilor de imbolnaviri profesionale si al accidentelor in munca este in crestere. Specialistii in medicina muncii atrag insa atentia ca domeniul trebuie supus atentiei cu mult mai multa rigoare, deoarece dimensiunea reala a acestor imbolnaviri este mult mai mare. Dna Adriana Todea, medic primar de medicina a muncii in cadrul Institutului de Sanatate Publica, spune ca tabloul acestor evenimente la nivel mondial este subestimat prin subraportarea cazurilor. „Evaluarea numarului de cazuri noi de boli profesionale si a accidentelor la nivel international este o sarcina dificila. Informatiile demne de incredere pentru multe tari in curs de dezvoltare sunt insuficiente, atat din cauza unor piedici si limitari mari in diagnosticul bolilor profesionale, cat si a sistemelor de raportare.” Organizatia Mondiala a Muncii (OMS) estimeaza ca in America Latina, spre exemplu, sunt raportate doar 1-4% din totalul bolilor profesionale.
Costurile economice determinate de afectarea starii de sanatate a salariatilor sunt impresionante. Intre 50 si 60% din absenteismul la locul de munca au drept cauza stresul profesional. Fara a se lua in calcul pierderile de productivitate, numai costurile anuale generate de stresul profesional ating 20 de miliarde euro in tarile UE. Din estimarile facute de OMS, rezulta ca pierderile inregistrate pe ansamblul economiei, pe un singur an, ca urmare a bolilor profesionale si a accidentelor de munca se ridica la 4% din produsul intern brut. In 1992, numai costurile directe ale compensatiilor datorate bolilor profesionale si accidentelor de munca a atins suma de 27 milioane de euro. In Anglia, spre exemplu, costul global al bolilor profesionale si accidentelor de munca au fost estimate la valori cuprinse intre 6.000 milioane si 12.000 milioane de lire sterline. In SUA, costurile directe si indirecte ca urmare a bolilor profesionale si a accidentelor de munca sunt comparabile cu cele pentru SIDA: 171.000 milioane de dolari pe an. Studiile intreprinse in Statele Unite indica de asemenea faptul ca aceste cheltuieli sunt cu 50% mai ridicate la salariatii expusi la suprasolicitari neuropsihice (stres).
Statisticile OMS sunt cu atat mai ingrijoratoare, cu cat se stie ca numarul salariatilor care au acces la servicii adecvate de medicina muncii este foarte mic. Numai aproximativ 5-10% din persoanele care lucreaza in tarile in curs de dezvoltare si intre 20 si 50% din cele care isi desfasoara activitatea in tarile industrializate beneficiaza de servicii de medicina muncii. In SUA, spre exemplu, 40% din totalul fortei de munca, adica 130 milioane de salariati nu au acces la aceste servicii. Date fiind coordonatele in care se inscrie starea de sanatate a angajatilor, medicina muncii reprezinta la nivel mondial o problema pentru care se cauta solutii.
Patronii vor supraveghea sanatatea angajatilor
In Romania, potrivit raportarilor anuale efectuate de medicii de medicina muncii din directiile de sanatate publica, 51,08% din numarul mediu scriptic de angajati sunt expusi uneia sau mai multor noxe la locul de munca. Tabloul repartitiei pe ramuri de activitate indica faptul ca si in tara noastra s-a produs deja o aliniere la starea de sanatate a angajatilor din celelalte tari europene. In prezent, si la noi, cel mai mare numar de boli profesionale si absenteism medical este determinat de afectiuni osteo-musculo-articulare cauzate de suprasolicitarile existente la locul de munca. Dna doctor Todea apreciaza ca aceasta schimbare in structura expunerii va determina modificari mari ale tabloului viitor al morbiditatii profesionale. Cunoasterea modificarilor va duce la reorientarea gandirii medicale de medicina muncii catre acele ramuri in care exista o mai mare probabilitate de aparitie a bolilor profesionale.”
Silicoza, desi ramane pe primul loc in ierarhia bolilor profesionale din Romania, se inscrie cu valori in scadere in ultimii ani, ca urmare a reducerii numarului de persoane expuse. Bolile provocate de expunere la vibratii, ca si intoxicatiile profesionale, sunt in scadere datorita retehnologizarii si schimbarii profilului unor unitati economice. In schimb, sunt in crestere bolile profesionale provocate de expunerea la zgomot si cele dobandite prin suprasolicitate profesionala. Pe ramuri de productie, se constata o incidenta crescuta a numarului de cazuri noi de boli profesionale in industria metalurgica (554 cazuri – 22,12% din totalul bolilor profesionale declarate), industria constructiilor de masini (432 cazuri – 17,25%) si industria extractiva de minereuri neferoase (267 cazuri – 10,66%). In industria metalurgica predomina intoxicatiile profesionale (308 de cazuri noi in 2002), urmate de bolile profesionale cauzate de expunerea la zgomot (101 hipoacuzii si 21 de surditati). Frecventa bolilor profesionale in industria constructoare de masini se afla aproape la egalitate cu sectorul metalurgic: bolile determinate de expunerea la zgomot (97 de cazuri noi de hipoacuzii si 85 de surditati) si silicoza (168 de cazuri) sunt pe primele locuri. In industria extractiva de minereuri neferoase, pe primul loc se afla silicoza (173 de cazuri), urmata de bolile profesionale determinate de expunerea la zgomot (47 de cazuri noi), aproape la egalitate cu bolile profesionale determinate de vibratii (41 de cazuri). Specialistii in medicina muncii spun ca, in continuare, zgomotul ramane un flagel, numarul cazurilor raportate in ultimii ani fiind in crestere.
Dl Dantes Nicolae Bratu, inspector general de stat adjunct la Inspectia Muncii, explica aceasta crestere a imbolnavirilor profesionale prin faptul ca, „o data cu intrarea in vigoare a HG nr. 261/2001 privind criteriile si metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite, unitatile care au dorit incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite au fost obligate sa investigheze starea de sanatate a salariatilor, identificandu-se astfel boli profesionale care nu au fost depistate sau declarate, deoarece controalele medicale periodice nu se efectuau sau se efectuau cu superficialitate.” La sfarsitul anului trecut, prin Ordinul comun al Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale si al Ministerului Sanatatii si Familiei, au fost aprobate Normele generale de protectia muncii, editia 2002. Prin intermediul acestora au fost transpuse in legislatia noastra prevederile unui important numar de directive ale UE. „Procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana – precizeaza dl Bratu – presupune si adaptarea legislatiei romanesti referitoare la sanatatea angajatilor. In noul context, angajatorii din sectorul public, privat si cooperatist, inclusiv cu capital strain, sunt obligati sa asigure supravegherea starii de sanatate a tuturor angajatilor prin servicii de medicina muncii.”r
r
Criza de medici specialisti in medicina munciir
r
In conformitate cu precizarile art. 11 din Normele generale de protectia muncii, angajatorul este obligat sa asigure supravegherea medicala corespunzatoare riscurilor pentru sanatate la care angajatii sunt expusi in timpul lucrului, intocmirea fisei de expunere la riscuri profesionale pentru fiecare angajat expus si completarea acesteia de fiecare data cand se produc schimbari ale procesului de productie. Aceste dispozitii au pus pe jar patronii care, de teama amenzilor, s-au grabit sa asigure asistenta de specialitate pentru angajati. In afara de costurile care i-au cam speriat, multi nu au reusit sa finalizeze demersurile, deoarece in Romania este o criza acuta de medici specialisti in medicina muncii. In acest moment exista aproximativ 250 de medici de medicina muncii, iar necesarul strict este de zece ori mai mare. Nu exista nici asistenti medicali cu pregatire de profil. Doamna Todea justifica situatia prin faptul ca, neexistand solicitari pe piata, numarul posturilor scoase la concurs pentru aceasta specialitate a fost mic. „Nici macar cele cinci sau zece posturi nu se ocupau. Intre 1996 si 2000 a aparut o serie de acte normative prin care angajatorul a fost obligat sa se ocupe de asigurarea starii de sanatate a angajatilor. Din aceasta cauza, Ministerul Sanatatii si Familiei (MSF) s-a gandit la o noua strategie.” Incepand cu 1996, supravegherea starii de sanatate a angajatilor se efectua prin servicii medicale de intreprindere incadrate cu medici de medicina muncii sau cu medici de medicina generala. Potrivit noilor reglementari, prestarea serviciilor medicale de medicina muncii se pot realiza numai sub coordonarea medicului de medicina muncii si numai la nivelul structurilor medicale legate de medicina muncii.r
Noua strategie a MSF este determinata de timpul lung in care un medic poate deveni specialist in medicina muncii: sase ani de facultate si alti cinci pentru rezidentiat. Pentru a asigura personalul medical necesar schimbarilor legislative, medicii de medicina generala, care absolva un curs special de instruire, pot participa la un examen in urma caruia obtin un certificat de competenta in medicina de intreprindere. Primul examen de competenta s-a sustinut in decembrie anul trecut, din cei 1.000 de participanti aproximativ 800 reusind sa obtina certificarea. Alte 500 de medici au dat chiar zilele acestea un alt examen, ceea ce a urcat numarul personalului necesar in medicina muncii. Interlocutori care au dorit sa-si pastreze anonimatul ne-au declarat insa ca serviciile medicale de medicina muncii pot fi prestate numai sub coordonarea medicului de medicina muncii si numai la nivelul structurilor medicale de medicina muncii: cabinete de medicina muncii din intreprinderi organizate ca unitati publice sau private, cabinete de medicina muncii din centrele medicale publice sau private. Medicii cu competenta in medicina de intreprindere au voie sa faca fisa medicala, dar cea de incheiere, de aptitudine o parafeaza numai medicul specialist in medicina muncii. r
In acest moment, in tara sunt judete in care nu exista nici un medic de medicina muncii. Din aceasta cauza inspectia muncii este nevoita sa faca mai mult recomandari si sa dea mai putine amenzi. Dl Bratu spune ca din cele 11.202 unitati economice controlate, 9.671 asigurau supravegherea starii de sanatate prin cabinete medicale proprii, prin servicii de medicina muncii sau prin medici de familie pentru 1.925.000 de salariati. Inspectorul general de stat adjunct precizeaza ca in urma controalelor efectuate de catre inspectorii de munca s-au constatat 780 de neconformitati privind efectuarea examenului medical la angajare si alte 3.865 de neconformitati privind efectuarea examenului periodic.”r
Pentru abaterile constatate, in afara celor 5.517 recomandari pentru remedierea deficientelor, s-au dat sanctiuni contraventionale in valoare de 1.600.015 mii lei. Dl Bratu apreciaza ca sistemul legislativ va permite o imbunatatire si o implicare mai mare in supravegherea masurilor de asigurare a starii de sanatate luate de angajatori. Problema este acum a angajatorilor, care vor trebui sa descopere beneficiile asigurarii sanatatii angajatilor, dincolo de formalismul acoperirii cu servicii numai de teama posibilelor sanctiuni. r
r
Avem tot mai pUtini angajti, dat tot mai bolnavir
Fata de perioada dinainte de 1989, intre 1992-1997 s-a inregistrat o crestere evidenta a imbolnavirilor profesionale.r
r
r
Bucurestenii sunt cei mai afectati de muncar
Diferentele teritoriale oglindesc deosebirile la nivelul ramurilor de productie si al agresivitatii factorilor de risc ce depasesc de multe ori limitele admise.r
r
Judetele cu incidenta bolilor profesionale mult crescuta fata de media pe tara (0,133%) – anul 2002r
r
Judettt nr. cazuri noi ttnr. angajati expusitIncidentar
Sibiutt349ttt24.845ttt1,40r
Brasovtt170ttt19.161ttt0,88r
Maramurest201ttt25.031ttt0,80r
Bucurestit487ttt84.790ttt0,57r
Ilfovtt9ttt1.568ttt0,57r
r
Judetele cu incidenta bolilor profesionale minima fata de media pe tara (0,133%) – anul 2002r
Judettt nr. cazuri noi ttnr. angajati expusitIncidentar
Neamttt11ttt72.600ttt0,015r
Caras Severint1ttt13.896ttt0,007r
Ialomitat1ttt16.977ttt0,006r
Timistt8ttt151.830tt0,005r
Botosanit0ttt216.761tt0,000