Anumite animale marine, precum unele specii de pește, sunt predispuse să acumuleze concentrații mai mari de mercur. Acest lucru poate fi periculos pentru sănătate, iar oamenii ar trebui să fie atenți când merg la cumpărături.
Unele tipuri de pește sunt predispuse să acumuleze concentrații mari de mercur
Specialiștii subliniază că oamenii trebuie să evite această substanță deoarece poate fi periculoasă pentru sănătate. Consumul de fructe de mare reprezintă principala sursă de mercur.
În schimb, efectele dăunătoare asupra sănătății pot fi evitate, dacă nu sunt depășite cantitățile maxime admise.
Amintim că nivelurile acestei substanțe pot varia în funcție de structura de mediu a fiecărei zone.
Mercurul este un element natural care se găsește în sol, aer, apă, dar și în alimente.
Conform Regina Maria, intoxicația cu mercur este rezultatul expunerii la prea mult mercur, fie prin dietă, fie din mediu.
Acesta este un metal greu foarte toxic pentru oameni. Consumul de alimente care conțin mercur este cea mai frecvența cauza a otrăvirii cu mercur.
Intoxicația cu această substanță poate provoca simptome severe și poate reprezenta un pericol pentru organism.
Totodată, poate afecta sistemul nervos, cauzând simptome neurologice variate:
- Nervozitate și anxietate;
- Iritabilitate și schimbări de dispoziție;
- Tulburări de memorie;
- Depresie;
- Tremurături;
- Senzația de amorțeală.
Adulții cu intoxicație cu mercur pot prezența următoarele simptome:
- Slăbiciune musculară;
- Gust metalic în gură;
- Greață și vărsături;
- Tulburări de coordonare;
- Incapacitatea de a simți la nivelul mâinilor, feței sau altor zone;
- Tulburări de vedere, auz sau vorbire;
- Respirație dificilă;
- Dificultate la mers sau a stă în picioare.
Majoritatea peștilor și crustaceelor conțin urme de metilmercur
Cel mai des tip de mercur din mediu este metilmercurul, format în special din organisme microscopice. Acest tip de mercur are cel mai mare potențial dăunător și poate fi toxic pentru orice persoană.
Trebuie menționat că majoritatea peștilor și crustaceelor conțin urme de metilmercur. Totuși, nivelurile de mercur prezente în organism diferă de la o specie de pește la alta.
Pe primul loc se află peștii prădători, care conțin mai mult mercur decât restul speciilor. Printre aceștia se numără:
- calcan;
- rechin;
- barramundi;
- pește spadă;
- pește pion roșu;
- rexea solandri;
- ton roșu sudic;
- mihalţ de mare.
Mercurul poate fi găsit și în pești fără oase. Printre cele mai cunoscute specii sunt:
- rapul;
- știuca;
- plătica;
- scrumbia;
- calcanul;
- roșioara;
- anghila;
- anșoa.
