Peștera Scărișoara adăpostește cel mai mare ghețar subteran din țara noastră

Cel mai mare ghețar subteran din România se găsește în Peștera Scărișoara. Această denumire provine de la comuna Scărișoară, situată la 16 kilometri distanță.

În trecut, Peștera Scărișoara era sub incidența comunei cu același nume, dar în prezent este administrată de comuna Garda de Sus, din județul Alba. Această cavernă este cu adevărat spectaculoasă, iar accesul se realizează printr-o potecă turistică ce străbate un traseu de aproximativ 10 kilometri.

Deși primele mențiuni despre peșteră datează din 1861, momentul exact al descoperirii sale rămâne necunoscut.

În 1847, A. Szirtfi a fost primul care a menționat Peștera Scărișoara, urmat de K.F. Peters și A. Schmidl, care au adus primele date științifice în 1861. Emil Racoviță a efectuat cercetări asupra formațiunilor de gheață în 1927, iar „Rezervațiile” Ghețarului au fost abia explorate în 1947.

Încorporată în sistemul carstic Ghețar – Ocoale – Dobrești, Peștera Scărișoara se dezvoltă în calcare la o altitudine de 1.165 de metri.

Accesul în peșteră se realizează printr-un aven spectaculos, cu o deschidere de 60 de metri în diametru, situat în pădurea de la marginea platoului.

În continuare, vei da de o cărare îngustă tăiată în stâncă și câteva scări metalice bine fixate în perete. Avenul se coboară la o adâncime de 48 de metri și în partea sa inferioară, în permanență, există un strat de zăpadă ce rezistă totul anul.

După aceea, pășești în Sala Mare prin portalul generos, având o lățime de 24 de metri și o înălțime de 17 metri.

Peștera Scărișoara se remarcă ca fiind unică în peisaj, întinzându-se pe o lungime totală de 700 de metri. De-a lungul acestei cavernoase minuni, punctul central este marcat de un colos de gheață imens, cu un volum impresionant de 80.000 de metri cubi, care își păstrează forma în interiorul peșterii ce datează de peste 4.000 de ani.

Sala Mare conduce către zona „Biserica”

În partea de sus a acestui masiv (care se întinde pe 3.000 de metri pătrați), se formează podeaua spectaculoasă a Sălii Mari. Pe partea dreaptă a sălii, podeaua se unește cu o pantă de gheață, ce coboară către o regiune recunoscută drept Biserica.

În această parte încep să se contureze primele stalagmite de gheață, oferind o priveliște uimitoare. Acest sector este accesibil turiștilor, pe când restul peșterii este rezervat cercetării științifice, fiind împărțit în două sectoare diferite.

În partea dreaptă a intrării se găsește Rezervația Mică, accesibilă printr-o deschizătură verticală de 15 metri între stâncă și gheață, oferind o intrare impresionantă.

În partea opusă, pe partea stângă, se află Rezervația Mare, accesibilă prin intermediul unei deschizături verticale de 20 de metri, de unde galeria continuă într-o pantă pronunțată. Acest segment este denumit Galeria Maxim Pop.

Atât în Rezervația Mică, cât și în Rezervația Mare, în apropierea gheții, putem admira formațiuni stalagmitice. Unele dintre acestea sunt stabile pe tot parcursul anului, în timp ce altele se dizolvă în timpul verii, reapărând în forme similare în lunile reci de iarnă.

În afară de aceste minunate creații de gheață, peisajul peșterii se transformă dramatic.

În Galeria Coman, o secțiune îngustă și extrem de bogată din Rezervația Mare, te vei întâlni cu o varietate impresionantă de formațiuni precum stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite și gururi.

Această galerie coboară abrupt până la cea mai mică adâncime a peșterii, ajungând la 105 metri, apropiindu-se de Peștera Pojarul Poliței, o altă peșteră semnificativă din sistemul carstic Scărișoara.

Din perspectivă biologică, Peștera Scărișoara reprezintă un punct de interes major pentru cercetători, în special datorită complexului de fenomene legate de prezența gheții și structura generală a peșterii. Aici sunt studiate procesele de formare și evoluție a diverselor formațiuni de gheață, precum și stratificarea masivului de gheață.

Care este legenda Peșterii Scărișoara

Pe marginea Peșterii Scărișoara au circulat numeroase povești captivante, transmise cu trecerea timpului din generație în generație. Conform unei legende locale, în vremuri străvechi, se povestește că în adâncurile peșterii Scărișoara își avea locuința un balaur numit Solomat.

Legenda spunea că acest balaur era cunoscut pentru practica sa de a răpi tinere frumoase din satul învecinat și de a le ascunde într-un palat de gheață ascuns adânc în interiorul peșterii. Cu toate acestea, niciun localnic nu a reușit vreodată să pună ochii pe acest palat misterios.

Circulă și o altă legendă conform căreia în spatele unei formațiuni de calcar din zonă, denumită „La Brazi”, se găsesc două bazine de apă permanente. Pentru a li se îndeplini dorințele, localnicii trebuie să îndeplinească un ritual special. Ei trebuie să se așeze în fața bazinelor, să-și spună cu voce tare dorința, să-și d părul și să consume apă din bazinul respectiv.

Potrivit tradiției, dorința va deveni realitate doar dacă ritualul este urmat cu precizie, iar persoana care și-a pus trebuie să păstreze secretul dorinței timp de un an întreg.