Piaţa licitaţiilor de obiecte de artă nu a fost niciodată prea bogată. În 2006 însă, s-a întrecut pe sine. Pentru prima dată, au scăzut atât oferta de obiecte de artă, cât şi numărul vânzărilor efective. Valoarea totală a tranzacţiilor a reuşit, totuşi, să se menţină în creştere. În anul pe care tocmai îl încheiem, au fost oferite spre vânzare 1.170 de lucrări de artă. Dan Tudor, coordonatorul proiectului tudor-art.com, care analizează tranzacţiil
Piaţa licitaţiilor de obiecte de artă nu a fost niciodată prea bogată. În 2006 însă, s-a întrecut pe sine. Pentru prima dată, au scăzut atât oferta de obiecte de artă, cât şi numărul vânzărilor efective. Valoarea totală a tranzacţiilor a reuşit, totuşi, să se menţină în creştere.
În anul pe care tocmai îl încheiem, au fost oferite spre vânzare 1.170 de lucrări de artă. Dan Tudor, coordonatorul proiectului tudor-art.com, care analizează tranzacţiile de artă din România, spune că numărul reprezintă aproximativ 60% din oferta care a existat pe piaţă în 2005. Mai mult de jumătate din obiectele care au participat la licitaţiile de artă din acest an, adică 682, au fost şi vândute. Chiar dacă faţă de 2005 au existat anumite creşteri de preţuri, cauzate de creşterea valorii în timp a operelor de artă, numărul tranzacţiilor a reprezentat doar 90% din totalul lucrărilor vândute în anul precedent.
Situaţia expusă nu are însă neapărat legătură cu o aşa numită „epuizare de stoc“. Românii mai au încă lucrări pe care să le tranzacţioneze prin casele de licitaţii, dar integrarea României în Uniunea Europeană a electrizat şi acest palier. Dacă până la finele lui 2006 lucrările de artă din perioada interbelică erau destul de greu de scos din ţară, se pare că piaţa comună din 2007 va favoriza şi mişcarea liberă a artei pe piaţa europeană. Spre deosebire de preţurile de pe piaţa imobiliară, de la benzină sau alimente, care sunt destul de apropiate de nivelurile din UE, tarifele practicate în casele de licitaţii româneşti mai au mult până la „aliniere“. Existenţa unor cumpărători mult mai puternici pe pieţele vestice, precum şi regulile clare de pe aceste pieţe, urcă automat preţurile de achiziţie a lucrărilor de artă prezentate în cadrul licitaţiilor. Această situaţie este valabilă şi pe pieţele din Ungaria sau Cehia, nu doar pe cele tradiţionale, Anglia şi Franţa. Dan Tudor precizează că „scăderea numărului de lucrări supuse licitaţiei îşi poate găsi o explicaţie în aşteptarea deschiderii porţilor către Uniunea Europeană“.
Ofertă în scădere
«Scăderea numărului de lucrări supuse licitaţiei îşi poate găsi o explicaţie în aşteptata aderare la UE. Ca trend, 2007 poate fi unul al scăderii ofertei pe piaţa internă de artă.»
Dan Tudor, coordonatorul proiectului tudor-art.com
Dictonul „arta este o investiţie“ îşi păstrează însă valabilitatea chiar şi în acest context al scăderii numărului tranzacţiilor efectuate. Valoric, piaţa de artă a crescut relativ constant, cu aceeaşi medie, de 15%-20%, din ultimii doi-trei ani. După cum estimează Mihail Bucur Papagheorghiu, director general al Casei de Licitaţii Alis, cea mai mare din ţară, valoarea totală a pieţei se situează în jurul valorii de două milioane de euro.
Anumite schimbări în preferinţele tranzacţiilor cu tablouri nu pot fi ignorate. Dacă ultimii cinci ani au fost dominaţi de lucrări semnate de Nicolae Grigorescu, anul 2006 aduce câteva mutaţii importante. În topul celor mai scumpe tablouri vândute în 2006, primele trei locuri sunt ocupate de Gheorghe Petraşcu, Nicolae Grigorescu ocupând abia locul cinci. Şi în topul valoric al vânzărilor totale pe un singur autor situaţia se schimbă. Astfel, dacă în 2005 cele opt lucrări de Grigorescu au totalizat 179.865 de euro şi au ocupat poziţia întâi în clasament, în 2006, cele cinci tablouri de Petraşcu vândute au valorat 111.174 de euro şi ocupă poziţia întâi.
Samuel Mutzner, inexistent în clasamentul tranzacţiilor din 2005, ocupă acum poziţia a doua cu 14 lucrări vândute, în valoare de 102.272 euro. Nicolae Tonitza este probabil singurul pictor care şi-a păstrat poziţia a patra în topul tranzacţiilor, atât în 2005, cât şi în 2006. În acest an, au fost vândute nouă lucrări de Tonitza, în valoare de 64.553 de euro.
Dan Tudor este de părere că odată ce preţurile obiectelor de artă vor atinge şi în România un anumit nivel, „care să cuprindă orizontul de aşteptare al ofertanţilor de artă“, sălile de licitaţii din ţară vor fi din nou pline.
Gheorghe Petraşcu – „Trandafiri“, provine din colecţia Silvia Popovici-Maxim Berghian – 145.000 lei
Gheorghe Petraşcu – „Flori“, provine din colecţia I.A.Siligeanu şi s-a vândut cu 135.000 lei
Gheorghe Petraşcu – „Privind marea“, a figurat în expoziţia Fundaţiei Dales din 1936 – 100.000 lei
Arthur Verona – „În pădure“, ulei pe pânză, semnat dreapta jos cu negru, datat 1914, vândut cu 87.500 lei
Nicolae Grigorescu – „Crâng“, semnat dreapta jos cu roşu, ulei pe pânză, vândut la preţul de 70.000 lei
Theodor Pallady – „Femeie În fotoliu“ provine din colecţiile Dr. I. A. Siliceanu, Dr. I. Baba – 77.500 lei
Samuel Mutzner – „În grădină“, semnat stânga jos cu negru, ulei pe pânză lipită pe carton – 62.500 lei
Alexandru Ciucurencu – „Natură statică“, semnat în monogramă centru jos cu brun – 52.500 lei
Francisc Şirato – „Balcic-TĂTĂRIE“, semnat stânga jos cu negru, s-a vândut cu 52.500 lei