CONCURENȚĂ De fiecare dată când cotaţia petrolului Brent atinge 55-57 de dolari pe baril, ca reacție la anunțurile referitoare la războiul din Siria, de exemplu, sau la diverse atacuri la conductele din Nigeria, ordinele de vânzare le depăşesc considerabil în volume pe cele de cumpărare. Explicația: supraproducția domină încă piața mondială a țițeiului.
Cotaţia petrolului la nivelul de 55 de dolari pe baril pare a fi critică în ceea ce priveşte creşterile viitoare ale preţului, pentru că, se arată într-o analiză zerohedge.com, deja la acest nivel industria petrolului de şist din America de Nord, SUA şi Canada, prosperă.
De la peste 48 de dolari barilul, sute de sonde, anterior oprite, au fost repornite iar alte sute au fost săpate pentru prima dată, se arată în analiză, reducând drastic impactul reducerilor de producţie asumate de OPEC la sfârşitul anului trecut. Astfel, fiecare încercare a ţiţeiului de a depăşi rezistenţa de 55 de dolari s-a lovit de un ricoşeu din zona creşterii mondiale de stocuri. De la începutul anului, ţiţeiul Brent, de referinţă pentru cea mai mare parte a lumii şi România, oscilează într-un interval de 54-56 de dolari, fără a-l putea depăşi decât punctual, în doar câteva şedinte de tranzacţionare, pentru a coborî iarăşi sub acest nivel. „Preţul petrolului nu reflectă întotdeauna fundamentele pe care se bazează, dar pieţele, în cele din urmă, se ajustează în consecinţă. Analiza stocurilor comparative arată că actualele preţuri sunt supraevaluate. Este posibil ca pieţele să fi inclus deja în preţ ajustarea de producţie a OPEC.
Astfel, dacă ţiţeiul nu reuşeşte să depăşească pragul de 60 de dolari, care să devină suport, atunci probabil că nu va atinge în curând 70 de dolari, ci mai degrabă se va ieftini sub 50 de dolari“, se arată în analiza citată.
Spiritul antreprenorial texan triumfă
Departamentul de energie al SUA estimează că producătorii de ţiţei vor produce cu 630.000 de barili pe zi mai mult decât în prezent, la sfârşitul acestui an, ceea ce înseamnă aproape jumătate din reducerea de producţie anunţată de OPEC cu scopul de a mări preţul barilului, anunţă Houston Chronicle. Această creştere de producţie vine cu precădere din zona petrolului de şist şi ar putea aduce ieftiniri ale ţiţeiului. Încă o veste proastă pentru OPEC, care vede deja cum marja sa de manevră pe piaţa mondială se tot îngustează. O reducere încă şi mai mare a producţiei din partea ţărilor membre şi a Rusiei ar putea însemna pierderea unor „felii“ importante de piaţă, lucru cu care nu toţi membri sunt de acord.
„OPEC netezeşte drumul producătorilor americani de ţiţei de şist pentru a-i lua piaţa. E o nouă paradigmă cu care încearcă să lucreze“, spune Jim Krane, conferenţiar universitar la Rice University‘s Baker Institute.
Anunţul ţărilor OPEC şi al Rusiei că vor să taie producţia cu 300.000 de barili zilnic şi să implementeze planul a generat scumpirea petrolului, la sfârşitul anului trecut, de la 47 de dolari la 55 de dolari, atât cât este şi în prezent, cu o ajustare până la 50 de dolari, luna trecută (pe baza publicării unor date care arătau stocuri record de combustibili în SUA). Anterior, ţiţeiul crescuse de la 27 de dolari la 47, în perioada ianuarie – decembrie 2016. Practic, în decurs de un an, preţul ţiţeiului s-a dublat. Acum însă nu prea mai are „benzină“ pentru că fundamentele de preţ au ajuns să prevaleze în faţa mişcărilor emoţionale de pe burse.
Volatilitate extremă a preţului
În 2014, preţul ţiţeiului era de 120 de dolari, iar SUA erau al doilea mare producător de ţiţei din lume, bătându-se în special pe exploatarea petrolului de şist. La acel moment, ţările OPEC, în frunte cu Arabia Saudită, văzând cum li se erodează masiv poziţia în faţa unor competitori precum SUA ori Rusia, au decis să pompeze din ce în ce mai mult ţiţei, în ideea reduceririi cotei de piaţă pierdute. Numai că această acţiune a avut un efect contrar, pe care ţările OPEC nu l-au intuit: preţul barilului a scăzut vertiginos, cu peste 70% în doar un an şi jumătate. Într-adevăr, sub 45-50 de dolari, multe dintre exploatările de petrol neconvenţional din SUA şi Canada au devenit neeficiente şi s-au închis.
Dar pentru ţările OPEC şi Rusia, total dependente de veniturile din petrol, prăbuşirea cotaţiilor a fost similară unui dezastru. Venezuela s-a adâncit într-o criză profundă, ca şi Nigeria, şi alte state din nordul Africii, Rusia a văzut cum rubla se depreciază major şi până şi bogata Arabie Saudită a trebuit să facă ajustări la buget. În acest context, la sfârşitul lui 2016 ţările OPEC au decis, la Viena, să taie din producţie pentru a ajuta preţurile să urce. Şi au urcat, de la 47 de dolari la 55, dar nu mai mult, pentru că americanii şi canadienii au redevenit profitabili şi au început, la rândul lor, să pompeze ţiţei în piaţă.