Preţul carburanţilor comercializaţi de Petrom în România (singura companie care afişează online cotaţiile zilnice din fiecare staţie), a scăzut, faţă de acum două luni, cu circa 5%, în timp ce cotaţiile internaţionale BRENT ale petrolul au scăzut cu 15%.
În 5 iunie, motorina standard vândută în staţia de pe Şoseaua Alexandriei din Bucureşti, cea mai ieftină din Capitală, costa 4,94 lei pe litru. Miercuri 10 august, aceeaşi motorină, în acelaşi loc, costa 4,68 de lei/litru, mai puţin cu 5%. Benzina standard costa, în iunie, 5,03 lei pe litru, iar în 10 august 4,71 lei/litru, mai puţin cu 5,7%.
În perioada amintită, iunie-august, cotaţiile ţiţeiului BRENT au scăzut de la 53 de dolari pe baril la 45 de dolari pe baril, adică cu 15%. Anterior, adică din ianuarie 2016 şi până în iunie, petrolul îşi dublase valoarea, de la un minim al ultimilor 13 ani de 27 de dolari pe baril. Practic, în perioada iunie –august, numai o treime din ieftinirea petrolul s-a văzut în preţul carburanţilor, pentru că benzina şi motorina din România sunt încărcate de o suită de taxe şi accize, care reprezintă între 53% şi 55% din preţul final la pompă. Printre aceste taxe se numără TVA, acciză, supracciză şi taxa pe stâlp. Celelalte procente reprezintă costul mărfii achiziţionate ţiţei, componenta curs de schimb leu/dolar, costurile de logistică şi marja companiei de distribuţie. Practic, peste jumătate din preţul unui litru de carburant reprezintă partea cuvenită statului, care încasează taxele sale ca procent de vânzări, la un curs fix, stabilit în buget, de 4,7 lei/ euro.
Procentul de taxe în preţul final al carburanţilor comercializaţi în România depăşea 60% până anul trecut, când TVA era de 24 %. Astfel se explică de ce modificarea preţului la barilul de ţiţei nu antrenează o ajustare în consecinţă a preţului carburanţilor. O scumpire, din ianuarie şi până în prezent, a barilului cu 85% a antrenat doar o ajustare de 11% – 15% la benzină şi 20 -25% la motorină(funcţie de staţie), pentru că petrolul contează în proporţie de doar 40 – 45% la pompă şi, în plus, preţul final se ponderează şi cu nivelul de curs de schimb leu/dolar.
Efect cu întârziere
Impactul preţului ţiţeiului în preţul carburanţilor are, de obicei, o întârziere de 45 de zile legată de fluxul de producţie. Astfel, ţiţeiul este cumpărat la un anume preţ, apoi descărcat, procesat şi depozitat până să ajungă în staţie, de unde este vândut clienţilor la cotaţiile produselor petroliere.
Influenţa cursului de schimb leu/dolar se explică astfel: petrolul şi produsele petroliere sunt cotate în dolari, însă distribuţia în România se face în lei, după care furnizorul este plătit tot în dolari – o întârziere de 30-45 de zile funcţie de fluxul de producţie/achiziţie între preţul de achiziţie şi preţul de desfacere. Astfel o depreciere a leului în faţa dolarului aduce cu sine scumpirea carburanţilor.
Fiecare parte componentă a preţului are influenţă în preţul final. Dar, nu înseamnă, în mod automat, că o ajustare într-un sens a unei componente duce la o ajustare proporţională a preţului final. Spre exemplu, cotaţia barilului de ţiţei poate scădea semnificativ, dar, în acelaşi timp, dolarul se poate aprecia în raport cu leul, în aşa fel încât preţul final să rămână neschimbat sau să scadă foarte puţin. Explicaţiile ne-au fost oferite de reprezentanţii unui mare grup de distribuţie local. În România există trei mari producători de carburanţi – Petrom, Rompetrol şi LukOil – şi mai mulţi distribuitori majori. Trendul de preţ al carburanţilor este urmat fără excepţie de toţi distribuitorii, chiar dacă în proporţii diferite.
În UE, benzina din România este una dintre cele mai ieftine, în timp ce motorina este undeva la jumătatea clasamentului. Diferenţele se explică prin gradul de taxare al fiecărei ţări pentru fiecare carburant.