În 1926, ziarul de limbă română America, Organul Oficial al Uniunii Societăţilor de Ajutor şi Cultură din America, publica în prima pagină un articol cu titlul „O serioasă criză – Gazolina se împuţinează, criza se va resimţi prin 1936”. „Statele Unite merg repede spre o nemaipomenită criză, aceia a oleiului şi derivatelor. O asemenea criză a fost prezisă mereu şi mereu în anii din urmă, fără ca să se fi luat vre-o măsură pentru înlăturarea ei”, debutează în forţă materialul, care ar putea fi foarte bine decupat dintr-un ziar de săptămâna trecută.
Cum este situaţia astăzi, după zeci de ani de dispute? Există de fapt două teorii majore, ambele cu oarecare vechime. Prima, cea alarmistă, preferată de manualele şcolare româneşti, este aceea că hidrocarburile s-au format printr-un proces de descompunere organică. Astfel, rezervele sunt limitate. Pe măsură ce se consumă pungile deja existente, Terra nu poate să le înlocuiască, procesul organic fiind de mare durată. Cealaltă teorie, mai nouă, spune că hidrocarburile şi în special petrolul sunt rezultatul unui proces chimic anorganic, iar Terra are capacitatea de a produce necontenit. Ambele teorii sunt pline de conspiraţii.
De exemplu, cea mai facilă „deducţie logică” este că marile companii petroliere şi naţiunile cu resurse bogate profită din plin de prima teorie. Rezerva de petrol fiind limitată, marfa devine mai scumpă iar preţul este pe măsură.