Exista o veste buna si alta proasta pentru cei peste 800 de mii de actionari ai SNP Petrom. Cea buna: la preconizata majorare de capital (cu 30-35% ), actionarii existenti vor beneficia de dreptul de preemtiune la subscrierea actiunilor ce vor fi emise. Cea proasta: nu este deloc sigur ca vor avea banii necesari sa plateasca atat cat se va cere pe aceste actiuni.
Intr-adevar, pana acum au fost lasate sa transpire prea putine elemente care sa indice pretul actiunilor Petrom in prima etapa a privatizarii sale. Nici un reper nu este la indemana atata vreme cat compania a evitat cu obstinatie cotarea la Bursa inaintea majorarii de capital, proces care, in opinia conducerii societatii, va avea ca efect tocmai o valoare mai mare a actiunilor companiei. Singurul punct de pornire ar putea fi valoarea nominala a unei actiuni stabilita (in urma ultimei majorari de capital prin reevaluarea activelor) la 2.902 lei/actiune. Cei care se ocupa de privatizare nu ascund insa faptul ca sperantele lor se ridica cu mult deasupra acestei cifre.
Un singur lucru este cert: Petrom va incerca sa atraga un investitor strategic pentru cele 30-35% din actiunile sale. Varianta investitorului strategic, cu alte cuvinte, a unei mari companii din domeniul petrolier, a intrunit, se pare, consensul tuturor celor implicati in procesul de privatizare – managementul companiei, Ministerul Industriei si Comertului (actionarul majoritar), consortiul ABN Amro-Rotschild, consultantul pentru privatizare.
Consultantii recomanda investitorul strategic
Este o schimbare destul de radicala fata de intentiile declarate anul trecut de compania Petrom. Atunci, directorul executiv, Ioan Popa, n-a ascuns faptul ca preferintele sale se indreapta spre investitorii institutionali, care sa asigure resurse financiare suplimentare pentru dezvoltarea Petrom. Rapoartele realizate insa ulterior de PriceWaterhouseCoopers, primul consultant angajat de Petrom pentru un audit in vederea privatizarii, si acum de ABN AMRO-Rotschild, favorizeaza insa optiunea investitorului strategic.
Ce a stat la baza acestei alegeri? Catalin Mocuta, director corporate finance la ABN Amro Securities, explica aceasta optiune prin prisma conjuncturii pietei de capital: „Problema este daca exista apetit pentru cumpararea de actiuni in sume substantiale in societatile romanesti. Probabilitatea este redusa, asa ca o oferta publica ar putea mai degraba dauna numelui companiei”. In plus, crede Catalin Mocuta, Petrom se gaseste in plin proces de restructurare a activitatilor sale, iar know-how-ul pe care l-ar putea primi din partea unui jucator important in domeniul petrolului ar fi chiar mai important decat banii.
Fara indoiala, Petrom are nevoie de know-how. Totusi, in cei doi ani care s-au scurs de la infiintarea societatii nationale, Petrom a aratat ca se poate descurca destul de bine si singura. Integrarea rafinariilor Arpechim si Petrobrazi, a retelei Peco si a celorlalte companii care au fuzionat cu fosta regie Petrom s-a desfasurat extrem de repede. In special partea de comercializare a facut progrese importante. Cota de piata detinuta de cele 40 de societati Peco era inaintea intrarii in Petrom de 30%; acum Petrom detine deja aproximativ 50%. De asemenea, Petrom a pornit acapararea statiilor independente prin lansarea sistemului de franciza, unde s-a detasat deja de concurenta. Deschiderea primei benzinarii in Ungaria, in urma cu doua luni, este un prim pas spre extinderea retelei comerciale a Petrom in afara tarii. Sunt pasi importanti facuti de societate, avand in vedere faptul ca au existat in domenii care nu aveau de-a face cu obiectul de activitate al fostei regii care a asigurat 80% din scheletul noii companii. De asemenea, Petrom nu a asteptat aparitia unui investitor strategic pentru a licita noi campuri petroliere din afara tarii, care sa-i asigure si pe viitor un portofoliu de rezerve. Societatea nationala a concesionat, anul trecut, un teren pentru explorare si exploatare in Kazahstan, iar in 1999 a achizitionat alte trei zacaminte in faza de dezvoltare in aceasta tara.
Dar ceea ce nu a reusit Petrom pana in acest moment este stabilirea unei relatii de incredere cu actionarii sai minoritari. Dupa ce, anul trecut, prima Adunare Generala a Actionarilor a aprobat numirea in consiliul de administratie a unui reprezentant al micilor actionari, Ministerul Industriei si conducerea Petrom s-au razgandit. Actionarii minoritari, printre care si importante fonduri de investitii straine sau societatile de investitii financiare din Romania, se plang acum de o totala lipsa de transparenta. „Din punctul nostru de vedere, este o ceata totala ce se intampla in aceste momente la Petrom”, spune Cornel Nica, vicepresedintele Muntenia Invest, administratorul SIF Muntenia. Broadhurst Investments, un fond de investitii ce detine aproximativ 0,6% din actiunile Petrom, se plange de aceeasi opacitate fata de actionarii privati care au pompat bani gheata in aceste titluri. Investitorii institutionali au ridicat, de asemenea, semne de intrebare legate de modul in care Petrom isi gestioneaza resursele financiare. La toate acestea se adauga numirile si revocarile CA, operate de ministrul Berceanu, fara intrunirea AGA.
Ofertantii sunt inca
necunoscuti
Sunt aspecte care cu greu pot convinge alti potentiali investitori institutionali ca se vor bucura de un tratament mai bun in pozitia de actionari minoritari ai SNP Petrom si nici pentru investitori strategici nu sunt semnale prea incurajatoare. De altfel, nu este un secret ca in discutiile purtate de consultant cu diversi candidati la actiunile Petrom, acestia au pus drept conditie pentru a intra in companie renuntarea statului la pozitia de actionar majoritar.
Inca este neclar cine sunt acesti investitori strategici si daca exista in fapt. Prima faza in procesul de majorare de capital, si anume elaborarea materialelor de prezentare si sondarea investitorilor, pe care consultantul ABN Amro-Rotschild trebuia sa o finalizeze in octombrie, a fost amanata pentru sfarsitul lunii noiembrie. Abia dupa aceasta data se va putea vedea care dintre investitorii contactati vor depune, efectiv, oferte. Dupa aceasta data se va purcede la selectarea investitorilor. Aici ar putea fi vorba nu doar de o singura companie petroliera, ci „chiar de un consortiu de firme de la care nu sunt exclusi investitorii institutionali”, precizeaza Catalin Mocuta. Modalitatea tehnica de majorare a capitalului social, potrivit aceleiasi surse, este plasamentul privat, o operatie care permite companiei sa selecteze investitorii pe care si-i doreste. Daca va fi prea mult de ales, ramane de vazut.
Gigantii petrolieri nu se aventureaza in Est
Privatizarea companiilor petroliere in Europa Centrala nu ofera prea multe exemple de referinta pentru Petrom. Exceptie face doar cea a companiei maghiare Mol. In 1994, guvernul maghiar a cautat un investitor strategic pentru societatea petroliera. A fost, se pare, greu de gasit, intrucat, un an mai tarziu, strategia de privatizare a fost schimbata si Mol a mers pe mana investitorilor institutionali locali si internationali, intr-o oferta publica pentru 29,6% din actiunile sale. Concomitent, actiunile Mol au fost listate la Bursa din Budapesta. In alte doua stagii de privatizare derulate in 1997 si 1998 prin aceeasi metoda, guvernul maghiar a mai vandut 30% din actiunile sale. Investitorii financiari nu pare sa fi facut rau companiei ungare. Titlurile acesteia sunt printre cele mai apreciate la Bursa din Ungaria, iar compania este un subiect permanent in discutiile marilor finantisti de la Londra sau New York
