Decizia de a vinde doar 33% din Petrom in faza initiala nu a fost deloc usoara. Argumentele in favoarea vanzarii pachetului majoritar au fost extrem de puternice, pornind de la nevoia de a alimenta bugetul de stat cu mai multe fonduri. Dar presiunile exercitate in spatele usilor inchise ale Palatului Victoria au dat castig de cauza celor care au pledat in favoarea vanzarii dublate de o majorare de capital social.
Ce presupune aceasta formula de privatizare? In ceea ce priveste avantajele, acestea pot fi cuantificate in primul rand in favoarea companiei, in cazul in care contractul de privatizare va fi incheiat fara ,,capcanele,, din contractul de privatizare a RomTelecom. Daca reprezentantii Guvernului vor pretinde investitii, atunci castigul poate veni din cresterea volumului de vanzari pentru Petrom, in special pe pietele externe. ,,Faptul ca statul va vinde in aceasta forma 51% din actiunile Petrom este un lucru bun, iar majorarea de capital se va dovedi benefica daca va avea loc in bani, si nu in altceva,,, spune Ioan Popa, fost director general al companiei si actual consilier al premierului Adrian Nastase.
Necesarul de investitii in Petrom este de aproximativ 1,2 miliarde de dolari, din care aproximativ 800 de milioane de dolari in sectorul de rafinare, 150 de milioane de dolari in distributie si 250 milioane de dolari in explorare si extractie.
In aceste conditii de privatizare, statul va putea sa pastreze pachetul de control dupa majorarea de capital facuta de investitorul strategic, iar actionarii minoritari vor beneficia de drept de preemtiune pentru a-si conserva procentele detinute in companie. Intre actionarii minoritari ai SNP, alaturi de sindicatul din Petrom (care are drept de cumparare pentru 10% din actiunile SNP) ar putea intra si Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD), care beneficiaza deja de drept de preemtiune pentru titluri SNP in valoare de 50 milioane de dolari, conform unui contract de imprumut incheiat anul trecut.
Un posibil contract de privatizare in aceasta formula presupune insa si o serie de riscuri si dezavantaje. Primul dezavantaj, in ordine cronologica, ar fi incasarea unei sume mult mai mici la buget, prin vanzarea a 33% din actiuni. Practic, diferenta intre vanzarea a 33% sau vanzarea a 51% din Petrom ar putea fi intre 350 – 500 de milioane de dolari. Pentru 33% din actiuni, statul poate solicita intre 600 si 800 de milioane USD, suma aproximativ egala cu cea solicitata in prima tentativa de privatizare a SNP, in 1998. Un pericol major in aceasta formula de privatizare il reprezinta modalitatea in care se va face majorarea capitalului social. Asa cum a atras atentia fostul director al companiei, majorarea de capital cu aport in natura risca sa se transforme intr-un razboi al evaluatorilor, in timp ce aportul in numerar pare mult mai transparent.
Chiar daca initial au avut opinii divergente, membrii Executivului par acum convinsi ca formula de privatizare aleasa este cea mai buna optiune. Surse din Palatul Victoria sustin ca exista sanse minime ca la privatizarea SNP sa vina nume mari de pe piata petrolului, ceea ce inseamna ca efortul investitional va fi mai mare pentru un posibil investitor din esalonul doi. Din acest punct de vedere, sustinut si de analistii bancilor straine de investitii si de consultantul pentru privatizare, vanzarea a 33% din actiuni in faza initiala are sanse mai mari sa se incheie pana la sfarsitul anului.
prima varianta aducea mai multi bani la buget
Analistii pietei financiare sustin ca o negociere pentru pachetul majoritar la o companie de talia SNP Petrom incepe de la 150% din valoarea activelor, plus o prima egala cu valoarea profitului mediu brut estimat. Cu alte cuvinte, pentru vanzarea a 51% din SNP, statul ar fi putut pretinde investitorului strategic aproximativ 1,1- 1,3 miliarde de dolari. Aceiasi analisti spun ca investitorul care plateste o astfel de suma nu-si va permite sa lase compania in paragina. Exista insa si argumente care contrazic aceste presupuneri. Cazurile Tepro Iasi si CSM Resita sunt folosite ca argumente in acest sens. Investitorul intrat in posesia pachetului majoritar devine imediat interesat sa-si recupereze banii. Investitia in SNP ar putea fi recuperata in maximum sase ani, daca investitorul nu face investitii. In caz contrar, daca investitorul strategic investeste in companie, vanzarea pachetului majoritar presupune riscul diluarii participatiei statului. Conform legii, statul nu poate participa la majorarile de capital, iar in acest caz poate pierde pozitia de control.
